Să plecăm de la ce ştim. Ştim că fost și numai este. Ştim că iar va fi acel " pom". Vezi am pus ghilimele la pom pentru că el poate să reprezinte şi viaţa veşnică. Acolo a fost un pom, nu scrie că măr sau altceva clar definit, un pom care era deosebit de ceilalţi care erau: "plăcuţi la vedere și buni la mâncare". După aceea zice: "şi pomul vieții în mijlocul grădinii". Geneza 2:9.
Ne aducem aminte de acei heruvimi care păzeau cu sabie de foc drumul la pomul vieţii pentru ca păcătosul Adam să nu poată ajunge la el. Nu reprezintă ceva oare mai mult? Nu spune câţi heruvimi erau dar ideea este că nu era numai unul, ci cel puţin doi; şi pe capacul ispășirii în Sfânta Sintelor, din Cortul Întâlnirii (Tabernacol) erau doi. De ce erau doi sau mai mulți? Unul nu putea să-l oprească pe Adam, când cu altă ocazie un înger al Domnului a omorât zeci de mii de oameni? Acum, dacă oamenii vor avea viaţă veşnică în viitor, înseamnă că vor mânca dintr-un pom literal toţi oamenii de pe pământ? Dacă mergem la Apocalipsa găsim şi acolo pomul vieţii în două locuri. Apocalipsa 2:7 si Apocalipsa 22:2.
Dacă ne întoarcem la întrebare, ce s-a făcut cu pomul vieţii de la care nu era oprit Adam să manânce înainte de a păcătui? Dacă a fost un pom literal, nu putea mai departe sa fie un pom bun pentru că Dumnezeu a spus lui Adam : "…blestemat este acum pământul din cauza ta…" Geneza 3:17. Dacă pământul a căzut sub blestem întrebarea este: cum mai putea un pom să dea viaţa trăgându-şi seva sa dintru-un pământ blestemat? Nu devenea şi pomul blestemat? Deci credem că treptat acel pom şi-a pierdut valoare lui care a avut-o cât şi întreaga grădină fiind treptat distrusă sub condamnarea prin care a venit asupra pământului.
Deci ce observăm? Vedem că este vorba nu numai de un pom ci şi de un principiu, de viaţa veşnică, dacă privim spre Apocalipsa.
