În acest capitol, și în această epistolă, apostolul Pavel caută să scoată în evidență importanța adevărului. Totodată el arată cât de ușor pot fi duși oamenii în eroare, și odată ajunși în eroare cum încep să se îndreptățească singuri și găsesc tot felul de scuze pentru aceasta. Omul aflat sub influența nevăzută a lui Satan se depărtează ușor și fără să bage de seamă de adevăr.
Dumnezeu a dat poruncă poporului Său să nu se închine chipurilor cioplite și altor dumnezei falși și să nu se lase târâți în minciunile și erorile popoarelor care îi înconjurau. Dar tocmai asta s-a întâmplat, poporul evreu ajunsese exact ca și cei netăiați împrejur, duși în rătăcire.
Deci în concluzie, deși apostolul Pavel făcea referință la cele întâmplate poporului evreu care ajunsese să lase adevărul și s-au închinat celui făcut în loc să se închine celui ce face toate lucrurile și dă viață, tot astfel este valabil și pentru noi cei din ziua de azi căci și noi suntem în pericol de a schimba adevărul și de a ne închina altor dumnezei ca: banul, puterea, faima, etc., sau de a accepta erori ca: trinitatea, nemurirea sufletului, iadul sau minciuna că judecata tuturor oamenilor începe azi când de fapt azi numai Biserica este judecată.