Contextul arată că această scriptură își are împlinirea în mod mai deosebit la prezența a doua a lui Isus Cristos, la sfârşitul veacului. Stârvul în acest caz reprezintă sursa de hrană spirituală, cuvântul adevărului aşa cum le este descoperit creştinilor adevăraţi, simbolizați prin vulturi (Is. 40:31). Unii s-ar putea poticni în faptul că un corp mort poate reprezenta adevărul slăvit al Tatălui. Exact cum s-a poticnit majoritatea din timpul lui Isus când El le-a spus că “trebuie să mănânce trupul Lui şi să bea sângele Lui” (Ioan 6:53, 60). Domnul Isus a promis că la întoarcerea Sa va da “hrană la timpul potrivit” şi că va cina cu credincioșii (Mat. 24:45; Apoc 3:20). Putem oare contesta că în timpul în care trăim suntem binecuvântați cu un ospăţ îmbelşugat, de care credincioşii din trecut nu s-au putut bucura? Si tocmai la timpul cinei, la sfârşitul veacului. Să ne adunăm deci tot mai mult în jurul mesei cu bucate miezoase, unde jertfa Domnului nostru este chiar în centru.
