Ce vrea să spună apostolul prin această expresie, „ca unei stârpituri”? Vrea să spună doar ceea ce declară mai departe în versetul 9 zicând: „Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli şi nu sunt vrednic să port numele de apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu”? Sau vrea să spună mai mult de atât? Se ştie că o stârpitură este o fiinţă care se naşte înainte de termen. Orice fiinţă este mai întâi concepută, apoi se dezvoltă în pântecele mamei, şi când soseşte termenul se naşte. Aşa este şi cu fiinţele spirituale: întâi sunt concepute de spirit prin sămânţa adevărului (Iac. 1:18), apoi se dezvoltă până la statura de om matur în Cristos (Efes. 4:13), apoi se nasc fiinţe spirituale, cu un trup spiritual (1 Cor. 15:44), asemenea trupului de slavă al Domnului nostru. Aşa spune ap. Ioan: „Ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). „Îl vom vedea aşa cum este”, nu cum a fost, trup uman, ci trup spirtual, trupul uman dându-l ca preţ de răscumpărare. Deci speranţa naşterii din spirit a Bisericii, asemenea Domnului ei, se împlineşte la depunerea acestui trup muritor. Sf. Pavel însă a văzut strălucirea slavei Domnului înainte de a se naşte din spirit, înainte de vreme, fiindcă era încă la începutul căii creştine. Mare onoare, dar şi mari încercări, fiindcă a rămas cu „un ţepuş în carne”, „ca să nu mă îngâmf”, cum spune el (2 Cor. 12:7).
