Desigur că este alegerea lui Dumnezeu ce se va întâmpla cu fiecare creștin care s-a botezat în Cristos.  2 Timotei 2:19:  „Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce Sunt ai Lui” şi „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!”

Noi însă avem unele indicii lăsate pentru fiecare dintre noi și nu pentru a ne îngriji de alții. Noi suntem convinşi că Ştefan martorul Domnului va avea o surpriză mare să vadă alături de el pe Saul/Pavel care și-a dat acordul la uciderea lui. Ultimul lucru care Ștefan îl văzuse a fost probabil privirea disprețuitoare a lui Saul/Pavel și totuși iată că el a devenit un apostol de bază al Domnului. Probabil că și noi vom avea surprize văzând că nu-i chiar cum am crezut noi despre unii frați sau surori.

Dar să încercăm să vedem ce spune Cuvântul Domnului despre cei ce se consacră și aleg pe Domnul. În primul rând trebuie să vedem cât de important este Adevărul. „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32).

„Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan.17:17).

Deci Domnul ne spune că putem cunoaște adevărul, totul este ca noi să dorim aceste lucru. Dacă batem ni se va deschide, dacă vom căuta vom găsi. Adevărul se află în Scriptură și ucenicul sincer care dorește să cunoască acest adevăr trebuie să întrebe, să cerceteze, să primească în inimă ceea ce descrie mai armonios și mai curat planul lui Dumnezeu. Adevărul ne face liberi de crezuri omenești, de frica pedepsei inventate de oameni, de datini și tradiții omenești, de oamenii care caută să ne îngrozească zicând că dacă nu primim învațătura lor vom fi chinuiți, etc..

Vedem clar în Ioan 17:17 că numai adevărul poate sfinți. Eroarea, minciuna nu sfințește. Dacă eroarea și minciuna nu pot sfinți, nu ne putem înfățișa „fără pată, fără zbârcitură” înaintea lui Dumnezeu. Petele produse de minciună, nu sunt acceptate. Ce era jertfit Domnului în Vechiul Testament trebuia să fie fără cusur, fără defect.

Din „Umbrele Cortului Întâlnirii” vedem că drumul credinciosului din tabără până la Tatăl luminilor trece prin “ușa”, care este Cristos, în curte. În curte el se spală la lighean (botez) își aduce jertfa (inima sa) la altarul de aramă, după care urmează pe Marele Preot (Isus) în Sfânta. Acolo își consuma restul vieții sale până la moartea sa când ajunge în Sfânta Sfintelor la Tatăl. Consumarea vieții sale separată de lume este simbolizată de arderea tămâii pe altarul de aur chiar înaintea intrării în Sfânta Sfintelor.

Deci ca să revenim la întrebarea pusă, ajung toți aceștia în Sfânta Sfintelor? Se pare ca nu. Mulți se opresc în curte și nu pătrund niciodată în Sfânta. Dovada este că ei privesc lucrurile încă în lumina naturală și înteleg Scriptura în mod natural în loc să intre în Sfânta și să fie luminați de duhul sfânt al lui Dumnezeu. Interpretarea greșită a unor pasaje din Scriptură arată că ei sunt încă în Curte.

Mai departe cei care totuși reușesc să distingă glasul chemării spre mai mult, cei ce au urechi de auzit, cei ce au curaj și nu se tem de oameni, se desprind de grupul de afară și intră în Sfânta. Dar drumul încă nu e terminat. Ei trebuie să își consume viața aici și aceasta este simbolizată prin arderea de tămâie pe altarul de aur. Dacă jertfa lor de pe altarul de aur nu arde pe deplin, nici recompensa nu va fi deplină. Ei vor fi foarte aproape de Dumnezeu dar nu vor ședea pe tron ci vor fi în fața tronului Său.

Ucenicii sunt chemați pentru Sfânta Sfintelor, sunt aleși din curte, dar trebuie să rămână credincioși până la moarte.

Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” (Apoc.17:14).

În final ce sugerăm noi este că, fiecare trebuie să își ducă chemarea și alegerea până la capăt dacă vrea sa ajungă la Tatăl și la Fiul Său în Sfânta Sfintelor. Mulți nu aud bine această chemare și nici nu o înțeleg pe deplin. Mulți cad pe drum de oboseală, neveghere, ațipire spirituală. Ni se arată prin pilda grăuntelui căzut pe marginea drumului, între spini, în pilda fecioarelor neînțelepte, etc. Alții ascultă mai mult de oamenii din jurul lor care-i îndeamnă să nu meargă mai departe ci spun „rămâi în adunarea noastră.” Recompensa lor nu poate fi la fel de mare cu a acelora care s-au înjugat la jug fără să se uite înapoi, fără să șovăiască. Nici cei ce rămân în curte nu pot avea privilegiile celor ce merg mai departe. Îndemnul nostru este că cei ce aud această chemare să se dedice complet, să iubească și să primească adevărul ca să primească onoarea cea mai mare posibilă – de a fi acceptat în prezența lui Dumnezeu, de a primi natura sa, și de a avea parte cu El la restul planului de mântuire. Și adevărul este esențial pentru sfințire „…fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”. (Evr.12:14)