Definitia sufletului se gaseste in: Geneza 2:7 Romanian: Cornilescu „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.”

Prin definitie sufletul uman este format din corpul material + duhul de viata imaterial dat de Dumnezeu. Ambele sunt necesare pentru ca sufletul sa existe. Corpul nu poate trai fara duhul de viata si viceversa. Deci cand un om moare, atat corpul cat si duhul lui inceteaza sa mai traiasca, si raman numai o amintire. Prin urmare, omul este un suflet si nu ‘are un suflet’ cum spun multi crestini.

In Gen 2:16 Dumnezeu I-a spus lui Adam ca daca va manca din fructul interzis v-a muri negresit. Nu numai mana sau corpul lui a pacatuit, ci fiinta inteligenta, sufletul – deci tot sufletul a murit.

„Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!” Ezechiel 18:4

Isa 53:10 spune despre Isus „sufletul Sau se va fi facut o jertfa pentru vina”, Isa 53:12 ‘si-a dat sufletul la moarte’. In evr. ‘nephesh’ e folosit pentru suflet. Deci nu numai corpul, ci intreaga lui fiinta umana.

Ps 49:15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul (nephesh) din Locuinţa Morţilor, căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.
Cuvantul folosit aici e suflet, deci atat corpul cat si suflarea.

Cuvantul ‘duh’ e tradus in Biblie din cuvantul evreiesc ‘ruah’ si cel grecesc ‘pneuma’, si inseamna in primul rand ‘suflare’, dar in al doilea rand se aplica la orice putere invisibila: fiinte spirituale sau spiritul mintii sau al vointei.

Sa ne uitam un pic la o scriptura interesanta:

Mat 10:28 Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă.

Adevarul e ca oamenii pot sa omoare trupul, dar nu pot distruge sufletul in mod permanent. Numai Dumnezeu poate si in timpul Domniei lui Christos de 1000 de ani va distruge sufletele neascultatoare in moartea a doua de unde nu mai exista speranta de inviere.  Deci scriptura vorbeste contrar opiniei publice asa de raspandite ca sufletul este nemuritor.

„Căci oricine va voi să-şi scape viaţa [psuche — sufletul, fiinţa], o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa [psuche — sufletul, fiinţa] pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul [psuche — viaţa, fiinţa]?    Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul [psuche — ((336)) viaţa, fiinţa] său?”Marcu 8:35-37.

„Eu Îmi dau viaţa [psuche — sufletul, fiinţa] pentru oi.” Ioan 10:15.

Citat din ‘Inpacarea omului cu Dumnezeu’ pg. 345:
„Dacă suflarea sau spiritul vieţii se retrage, rezultă moartea. Acum întrebarea este: Ce moare? Moare suflarea sau spiritul vieţii? Desigur că nu; aceasta niciodată n-a avut o fiinţă simţitoare, este un principiu sau o putere, ca electricitatea; nu are gândire, nu are simţire; n-ar putea muri. Moare corpul? Răspundem: Nu. Corpul îşi poate pierde viaţa cu care Tatăl l-a însufleţit, însă corpul de la sine, fără suflarea sau spiritul vieţii, nu are conştiinţă, nu are sentimente, nu are simţire, şi, prin urmare, nu s-ar putea spune că moare; el a fost neînsufleţit înainte de a fi intrat în el suflarea sau spiritul vieţii; el a fost însufleţit în timp ce suflarea sau spiritul vieţii a fost în el; el devine iarăşi neînsufleţit sau mort când spiritul vieţii este retras.
Atunci ce moare? Răspundem că sufletul este acela care moare — fiinţa simţitoare încetează a exista. Să ne amintim că fiinţa simţitoare a rezultat din unirea suflării sau spiritului de viaţă cu un organism şi că separarea sau disoluţia acestora două cauzează încetarea fiinţei, sufletului — moartea.”