Psalmi 91:14 „Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Când ni se pune această întrebare ne aducem aminte de Moise care fiind plecat, 40 de ani separat de naţiunea lui, Domnul i se arată într-un rug aprins şi ii spune să se întoarcă la naţiunea lui şi să se ducă la Faraon să-i ceară să le dea voie copiilor lui Israel să plece din robie. Moise îl întreabă pe Domnul, dacă mă duc şi le spun că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov m-a trimis la voi, ei mă vor întreba: „Care este numele Lui?”. Atunci Domnul îi răspunde: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3:14). Cuvântul ebraic este הָיָה şi se pronunţă Iahveh – Cel ce există de la sine, fără început. Apoi mai târziu în Exodul 6:3 spune: „Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu, ca „Domnul.” (Cornilescu) Acest cuvânt “Domnul” de aici vine din cuvântul ebraic יהוה care se citeşte Iehova. Dumnezeu a fost recunoscut de atunci printre poporul Său după acest nume, Iehova. Numele este folosit de sute de ori în tot Vechiul Testament, dar este ascuns într-o mare măsură cititorilor de limbă engleză şi română printr-o eroare a traducătorilor, care l-au tradus prin „Domn”. Poate fi însă recunoscut uşor, fiind întotdeauna scris cu majuscule mici când este folosit pentru numele sacru, Iehova. Astfel în prima poruncă dată lui Israel Domnul a zis: „Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău … Să nu ai alţi dumnezei [puternici] afară de Mine [egali Mie] … căci Eu, Iehova, Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu gelos”. Exod 20:2-5.

Isaia 42:8 Eu Sunt Domnul (Iehova), acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.”