Când vorbim despre înviere vrând-nevrând trebuie să ne gândim la moarte. Învierea este un proces care anhilează moartea. Oamenii nu au control asupra învierii deși visează uneori frumos în poveștile lor la tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Oamenii urăsc moartea și iubesc viața chiar atunci când o boală oarecare le face viață nefericită. Chiar așa nefericiți și bolnavi vor să trăiască să se mai bucure de o dimineață când văd soarele strălucind. Pentru o ființă inteligentă cum este omul, viața are un preț mare. Pentru animale se pare ca este diferit. Ele neavând discernamânt moral, nu au capacitatea de a se gândi în viitor trăiesc numai pentru prezent fiind total inconștiente că odată vor muri. Cu omul este altfel, zice Solomon: „Cei vii știu că vor muri…”  „…dar cei morți nu știu nimic…” Eclesiastul 9:5.

După cele scrise de Solomon ar trebui să învățăm un adevăr simplu că omul este un suflet muritor (Ezechiel 18:4). Chiar și Adam a murit din cauza aceasta, pentru că a fost făcut un suflet viu (Geneza 2:7). Dacă el ar fi avut un suflet, ar fi murit numai el și sufletul ar fi rămas viu. Dar Biblia nu scrie așa. Adam însuși a fost un suflet. Să luăm ca exemplu o floare. Nu este tot una să zicem: „am o floare” și „sunt o floare”. Așa este și cu sufletul: nu este tot una să zicem: “am un suflet” sau să zicem: “sunt un suflet”. Biblia nu spune că avem suflete, ci că atât cât suntem vii suntem suflete. Așa a fost și cu primul om, el a fost făcut din pământ, i s-a suflat în nări suflare de viață și astfel a devenit un suflet viu.

Evident că Adam nu a fost făcut numai pentru un timp ca apoi să moară așa cum se întâmpla cu noi, copii lui. El putea să trăiască veșnic dar cu o condiție care depindea de ascultarea lui de Dumnezeu. Noi credem că Biblia spune adevărul că numai sufletul care păcătuiește acela va muri cum spune profetul Ezechiel mai sus. Sufletul care nu păcătuiește nu va muri ci va trăi veșnic. Adam din neglijență sau din prea mare dragoste pentru soția sa, ne-a lăsat ca moștenire moartea, cum zice apostolul: „De aceea după cum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina că toți au păcătuit.” Romani 5:12

Dacă moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, aceasta se înțelege clar că toți sunt morți în fața lui Dumnezeu și cei care mai mișcă, de aceea a spus Domnul odată „lasă morții să-și îngroape morții”.

Deci în aceste condiții nu poate fi un suflet nemuritor  iar oamenii după moarte nu sunt vii deloc ci sunt chiar morți cu adevărat, de aceea au nevoie ca cineva să-i trezească din moarte, deși ei nu sunt conștienți de acest lucru. Da! Nu sunt conștienți după moarte dar înainte de moarte sunt conștienți că vor muri și ar trebui să-și reformeze viața având în vedere că învierea morților este prezisă de Biblie atunci când pe pamânt nu se va mai putea păcatui caci Satan va fi legat.

Biblia împarte învierea în două părți a celor drepți și a celor nedrepți – Fapte 24:15.

Poate am zice că cei nedrepți sunt care n-au vrut să se întoarcă și nu au drept la înviere. Dar așa zice si Dumnezeu?  Să nu fim ca Iona care a fugit de Dumnezeu tocmai pentru că a știut ca Dumnezeu are milă. Iona 4:2.

În Apocalipsa 20:6 scrie: „Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere”. De ce? Pentru că „asupra lor a doua moarte nu are nici o putere”.  Și numai atât? „Ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos„ și mai mult, „vor fi regi și vor împărăți cu El o mie de ani”.

Chiar dacă nu am avea și alte Scripturi ca cea a Domnului din Ioan 5:28-29 tot puteme înțelege că după prima înviere va urma și doua înviere.

Cei ce vor învia în partea a doua vor fi în pericol de moartea a doua, dar dacă se vor reforma (Fapte 3:23) vor putea să locuiască pe pământ veșnic, pe lângă aceștia, ceilalți din prima înviere vor moșteni cerul, și vor avea mai mare glorie, vor fi atât preoți cât și regi sub conducerea Marelui Preot Isus care este preot în veac în felul lui Melchisedec. Psalm 110:4; Evrei 5:10