Matei 22:14: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Cum putem pune în armonie această afirmaţie cu aceea care zice „crede și vei fi mântuit”? Este destul oare numai să crezi pentru a fi mântuit, fără a mai face alţi paşi? Desigur că primul pas este să crezi în Dumnezeu şi în jertfă de răscumpărare dată de Isus. Dacă credinţa este sinceră, te poate duce la pocăinţă. Pocăinţa te face să te cureţi de păcate. Atunci poţi fi chemat de Dumnezeu la marea cinste de a urma în urmele Fiului Său, căci „nimeni nu îşi ia cinstea această singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu.” (Evr. 5:4). Din starea pocăinţei mulţi sunt chemaţi să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-L urmeze, dar puţini sunt aleşi în sensul de a intra în legământ cu Tatăl şi a merge pe calea îngustă, care este grea şi anevoioasă, pe urmele Modelului desăvârşit, Domnul nostru, orice sacrificii, greutăţi şi suferinţe ar implica ea. „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1:29). Calea este progresivă, de creştere în credinţă, cunoştinţă şi har. Dacă Tatăl ne-a acceptat şi apoi rămânem credincioși până la moarte, vom fi socotiţi printre biruitori, beneficiari ai mărilor făgăduinţe (Apoc 2:10; Apoc 17:14). Pentru aceasta se cere să ne examinăm necontenit, „să ne cercetăm dacă suntem în credinţă”, cum zice sf. Pavel în 2 Cor. 13:5. Domnul nostru a spus: “Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Mat. 7:21).
