După ce i-a făcut lui Petru mustrarea (dacă o putem numi mustrare) deosebit de blândă şi iubitoare pentru că s-a lepădat de El, doar întrebându-l dacă Îl iubeşte, Domnul nostru i-a prezis acestuia cu ce moarte avea să moară. Apoi văzându-l pe Ioan că se apropie, Petru L-a întrebat pe Domnul ce va fi cu Ioan. Se pare că ucenicii au luat literal răspunsul Domnului, căci ei au tras concluzia că Ioan nu va muri deloc. Versetul 23 contrazice însă gândul ucenicilor, zicând: “Isus nu îi zisese că nu va muri deloc, ci: Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce te priveşte? Tu vino după Mine.” Înţelegem că prin acest răspuns Domnul i-a atras atenţia lui Petru, şi nouă de asemenea ne atrage atenţia să ne vedem de ale noastre, să nu ne amestecăm în ceea ce are El în păstrare, răsplăţi sau corecţii, pentru alţii; nu este treaba noastră, ci a Lui. Altfel am putea deveni judecători ai altora, nemulţumitori, sau murmurători, întocmai ca acei din pilda lucrătorilor în vie, cărora stăpânul le-a zis: “Ia-ţi ce este al tău şi pleacă!…Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu?” Matei 20:14, 15.
Dar ce a vrut Domnul nostru să spună prin cuvintele: “Dacă vreau ca el să rămână”? Va urma….