Căsătoria se face pe baza iubirii a două persoane, nu pe baza regulilor omenești, făcute de preoți, dascăli, sau alții care nu au nimic în comun. Singurul lucru la care suntem îndemnați de Domnul este să dăm ascultare părinților noștri (mama și tata) pe care trebuie să-i cinstim și respectăm. Dacă ei au ceva împotrivă, trebuie rezolvată această problemă întâi prin discuții calme și la locul lor.
Dar este un principiu bine stabilit în cuvântul lui Dumnezeu referitor la căsătorie. Citim în 1 Corinteni 7:39: O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.
Deci principiul este să se mărite în Domnul, ceea ce pentru credincioşi implică să se căsătorească cu credincioşi, iar necredincioşii cu necredincioşi. Acest principiu este lăsat de Ap. Pavel şi in 2 Corinteni 6:14: Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.
Deci, pentru ca soţul şi soţia să se bucure împreună şi să fie fericiţi, Ap. Pavel sugerează căsătoria cu persoane care au acelaşi scop în viaţă. Dacă unul din familie este înclinat să servească mai mult pe Dumnezeu, iar celălalt este ataşat de lucrurile lumeşti, atunci vor apărea probleme şi se va dovedi că va lipsi fericirea.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup (Gen. 2:24).
Probabil că preoţii ortodocşi nu recunosc credinţa catolică, şi de aici se iveşte şi problema principală, dar Scripturile ne învaţă clar ce trebuie să facem pentru a fi un copil adevărat al lui Dumnezeu.
