Lui Moise i-a fost încredinţată o misiune foarte mare, dar pentru aceasta trebuia ca el şi familia lui să fie în completă armonie cu legea Domnului. Aşa este şi cu noi, dacă încercăm să facem o misiune sau un serviciu oarecare să fim siguri că suntem în pace şi armonie cu Domnul. Deoarece acest fiu al lui Moise nu era tăiat împrejur, îngerul Domnului a venit să-l omoare (vs 24). Atunci Sefora, soţia lui Moise care nu era din poporul evreu, a tăiat împrejur copilul cu o piatră şi a aruncat prepuţul tăiat la picioarele lui (vs 25). În traducerea aceasta citim, „la picioarele lui Moise”, dar toate celelalte traduceri spun „la picioarele lui”, adică la picioarele copilului. Îngerul a văzut că legea a fost împlinită în privinţa tăierii împrejur şi a lăsat copilul (vs. 26). Apoi Sefora a spus: „-Soţ de sânge!- din pricina tăierii împrejur.” Ce a vrut să spună Sefora prin aceasta? Ştim că mulţi dintre neamuri deveneau evrei prozeliţi prin tăierea împrejur (Estera 8:17), dar această rânduială era pentru bărbaţi. Sefora, fiind madianită, neevreică, a făcut tăierea împrejur a fiului ei şi prin acel sânge şi acel act a dovedit că este de acord cu aranjamentul iudeilor şi ca atare cu aranjamentul şi legile Dumnezeului lui Moise. Altfel spus, „Prin acest sânge, tu eşti un adevărat soţ pentru mine şi recunosc şi mă supun aranjamentului Dumnezeului tău”. Pe de altă parte, fiindcă traducerea este confuză, este posibil ca Sefora să-i fi reproşat lui Moise faptul că nu s-a ocupat mai din timp de împlinirea cerinţei tăierii împrejur a copilului. De aceea, ea l-a tăiat şi a aruncat prepuţul tăiat la picioarele lui Moise, nu la picioarele copilului, spunând cu reproş cuvintele, „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine”, ca şi cum ar fi spus: iată dovada că cerinţa a fost împlinită şi eu a trebuit să vărs sâgele copilului pentru tine, eşti soţ de sânge.
