“Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”” – Marcu 5:30

Citind acest verset, în mintea noastră se naşte aceeaşi întrebare pe care I-au pus-o Domnului ucenicii: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: „Cine s-a atins de Mine?”” Dar Isus ştia că nu era suficient ca cineva să se atingă de el, ci trebuia şi să creadă că El poate vindeca. El ştia că din acea mulţime care se îmbulzea era cineva cu credinţă. Femeia înfricoşată, dar vindecată de boala ei „s-a aruncat înaintea Lui, şi I-a spus tot adevărul. Şi El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a făcut bine”” (Marcu 5:34). Majoritatea vindecărilor făcute de Isus au fost ca rezultat al credinţei celor vindecaţi. Aceeaşi lecţie se aplică şi la noi. Apostolul Pavel ne spune în Evrei 11:6: „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută”, deci dacă noi mărturisim cu buzele numele lui Isus dar ne lipseşte credinţa şi încrederea în El, mărturisirea noastră este zadarnică. De aceea Domnul nostru ne spune în Marcu 11:24 „orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi va fi al vostru”. Să ne rugăm zilnic Domnului: „măreşte-ne credinţa” (Luca 17:5).