Isus spune aici că după ce Se va duce la Tatăl, Spiritul Sfânt va veni peste ucenici. Citim cuvinte asemănătoare şi în Ioan 7:39: “Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit”. Ştim că Isus S-a înălţat la Tatăl şi a fost proslăvit la 40 de zile după învierea Sa (Fapte 1:3), iar Spiritul Sfânt a fost trimis numai a cincizecea zi. De asemenea ştim că toate legile şi sărbătorile poporului evreu au servit ca tipuri, umbre sau modele, exemple ale lucrurilor mai bune, viitoare (1 Cor. 10:11; Evrei 10:1). De pildă: Isus murind pe cruce a simbolizat mielul de Paşti (Ioan 1:29) sacrificat de israeliţi în Egipt. Aşa cum sângele stropit pe stâlpii uşii casei evreilor i-a cruţat de moarte pe aceştia, în acea noapte memorabilă când întâii-născuţi erau în pericol de moarte, şi mai apoi a adus eliberarea întregului popor din robia egipteană (Exod 12), la fel sângele lui Isus stropit pe stâlpii uşii inimii celor care-L acceptă şi-L urmează pe Mântuitorul, garantează eliberarea lor acum, în această noapte de păcat şi moarte, din robia păcatului şi a morţii (Evrei 9:13, 14; 10:19-22). Altă sărbătoare a poporului evreu era Cincizecimea, sau Rusaliile, în a cincizecea zi de la Paşti deci, când era rânduit să se aducă Domnului un dar nou de mâncare, din cele dintâi roade – 2 pâini coapte cu aluat şi alte sacrificii (Lev 23:15-22). Spiritul Sfânt a venit exact în această zi peste ucenicii evrei adunaţi laolaltă, ca să se împlinească antitipul acestei sărbători evreiesti – membrii Bisericii fiind cele dintâi roade (Iacov 1:18; Apoc. 14:4). Turtele care se mâncau la Paşti erau nedospite – reprezentând puritatea Domnului nostru, perfect, fără păcat, pe când la Cincizecime turtele erau coapte cu aluat – arătând că Biserica este aleasă din rasa umană căzută în păcat. După ce Domnul va aduna “cele dintîi roade”, va începe marea lucrare de restabilire a roadelor care urmează acestora, căci, dacă există roade dintâi, există şi roade mai târzii! Adică, urmează eliberarea întregului popor din robia Egiptului simbolic şi a marelui tiran şi vrăjmaş al omenirii, “dumnezeul veacului acestuia”. 2 Cor. 4:4.