Adevăraţii copiii ai lui Dumnezeu, sincer faţă de adevăr trebuie să ajungă să înţeleagă adevăratul caracter al lui Dumnezeu   care este bazat pe iubire, dreptate, putere şi înţelepciune.   Toate aceste detalii duc la o întrebare mult mai generală, de ce permite Dumnezeu răul în lume?             Ne place să ne gândim că timpul le vindecă pe toate. Dar se pare că avem nevoie de mai mult decât doar de timp. Avem nevoie de răspunsuri. De ce, Doamne? De ce? În calitate de creştini ne întrebăm: Ce are de zis Biblia? Faptul că punem această întrebare ar trebui să arate că avem credinţă că Dumnezeu există.   Iar faptul că întrebăm unde a fost Dumnezeu, nu înseamnă că încercăm să-L judecăm pe Dumnezeu. Sperăm însă să împărtăşim cu voi răspunsurile satisfăcătoare pe care le găsim în Biblie.

În multe tragedii inclusim moartea, mulţi şi-au pus întrebarea: De ce? De ce a lăsat Dumnezeu să se întâmple? A ştiut El ce se va întâmpla? A auzit el strigătele victimelor, sau ale familiilor care mereu întreabă: “Doamne, de ce n-ai oprit dezastrul? De ce, Doamne, de ce?” Unii sugerează că Dumnezeu încearcă să-i împiedice pe mulţi să ajungă în pericole, tragedii şi moarte, dar n-a reuşit. Nu credem aceasta. Poate că unii dintre noi am avut rude, prieteni sau cunoscuţi printre victime, care au fost oameni nobili. Oricum, nu credem că cei care au murit atât de tragic au făcut ceva ca să merite acea soartă. Şi nici că acei care au fost cruţaţi au fost cumva mai buni şi au meritat mai mult decât ceilalţi să trăiască. I-a păsat lui Dumnezeu de victimele nevinovate? Îi pasă? Ce ne spune Biblia despre acesta?

Ştim că cea mai mare parte din Biblie a fost scrisă iniţial de către evrei şi pentru evrei. Biblia ne arată ce fel de Dumnezeu avem, prin felul cum a lucrat cu Israelul, vechiul popor al Cărţii. Iar Israel este o imagine sau un tip al întregii lumi. În toată istoria suferinţelor poporului Său Israel, Dumnezeu a fost cu ei. După cum un părinte iubitor ar sări imediat să apere pe copilul său în primejdie, tot aşa Dumnezeu a fost cu poporul Său prin toate necazurile lui. Scripturile ne spun: “În toate necazurile lor El a fost întristat şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea şi în îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat, din vechime, în toate zilele.” (Is. 63:9). De fapt noi ştim că şi Dumnezeu este “întristat” de necazurile şi suferinţele tuturor oamenilor. El vede mai multe necazuri decât am putea vedea noi vreodată; El suferă mai adânc decât am putea noi suferi vreodată. Fiecare inimă îşi are întristarea ei şi Dumnezeu vede întristarea fiecăreia. Astfel Domnul Dumnezeu suferă cu noi aşa cum un părinte suferă în suferinţele copilului său. Dumnezeu a simţit durerea unui părinte când Isus a suferit şi a murit. Şi ni se spune că Isus poate “avea milă de slăbiciunile noastre” — a fost “om al durerii şi obişnuit cu suferinţa”. Dar suferinţa lui Dumnezeu nu este rezultatul neputinţei din partea Lui. Nouă nu ni se întâmplă tragedii din cauză că Dumnezeu nu este destul de puternic pentru a preveni catastrofele, — deorece Dumnezeu este atotputernic! Nu ni se întâmplă din cauză că El nu este destul de înţelept pentru a vedea dinainte ce se va întâmpla,– fiindcă El este atotînţelept! Nu ni se întâmplă din cauză că El nu este destul de corect şi drept cu noi şi cu toţi oamenii, nu — El este drept în toate! Şi desigur, nu ni se întâmplă din cauză că El nu este destul de iubitor ca să-I pese de noi, nu, nu, — El nu este indiferent. Dumnezeu este Iubire!

Aşa deci, de ce n-a protejat Dumnezeu pe poporul Său Israel din vechime, şi pe noi de asemenea, de toate necazurile? Ei bine, după cum ştim din Biblie, problemele lui Israel au venit ca rezultat al nerespectării legământului lui Dumnezeu cu ei. Ei nu şi-au ţinut angajamentul faţă de El. Ieremia, adeseori numit profet al condamnării, a zis: “Căci El (Dumnezeu) nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte de bunăvoie pe fiii oamenilor.” (Plângerile 3:33). Totuşi, de ce suferă atâţia şi atât de mult? Poate că o ilustraţie ne va ajuta să explicăm. Mai ales la oraş, cu toţii am văzut că locurile unde se construieşte ceva sunt îngrădite cu garduri înalte. Din curiozitate poate, ne-am uitat printre scandurile gardului. Şi ce am văzut? Un întreg haos: moloz, praf, zgomot infernal. Văzând toate acestea, am zis noi oare, “Constructorii aceştia nu ştiu ce fac; uite ce dezordine!?” Desigur că nu.

Tot aşa, dragi prieteni, noi să nu judecăm pe Dumnezeu după planul Său neterminat! Mai mult, am putea vedea afişat pe gardul şantierului un desen frumos sau o machetă care ar arăta cum va fi clădirea terminată. De fapt, dragi prieteni, noi avem “un desen” al destinului omului scris în Biblie. Biblia merge înapoi până la originile suferinţei, păcatul, apoi la consecinţele lui şi la beneficiile lui eterne pentru omenire. După ce tot fumul şi praful vor trece, vom vedea ce a plănuit iubitorul nostru Tată ceresc pentru noi, copiii Săi. Câţi dintre noi suntem părinţi? Această perspectivă ne poate ajuta să vedem ce a permis Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc. Noi încercăm să-i învăţăm pe copiii noştri să facă alegeri corecte. Dar uneori este necesar ca ei să simtă urmările unor alegeri greşite. Şi totuşi, am vrea să-i protejăm de urmările grave, ireversibile. Mulţi dintre noi am folosit sau mai folosim sobe cu lemne şi i-am învăţat pe copiii noştri care este pericolul când soba este fierbinte, luându-le mânuţa şi atingând-le rapid degetele de soba înfierbântată. Nu este o sarcină uşoară să creşti copii ca să devină oameni nobili, onorabili. Dar, am fi preferat oare un animal împăiat sau un robot care să facă tot ce vrem noi, fiindcă ar fi mai uşor? Desigur că nu!! De fapt, de aceea l-a creat Dumnezeu pe om cu voinţă liberă, capabil să aleagă.

Biblia spune că din cauza neascultării lui Adam a urmat suferinţa şi răul. Dar mulţi resping istoria căderii lui Adam din cauza mâncării unui fruct, socotind-o a fi un mit. Dar Moise, profeţii, Isus şi apostolii au acceptat-o ca un fapt. Şi noi de asemenea o acceptăm. Biblia spune că Dumnezeu l-a avertizat pe Adam spunându-i: “În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Dar oare este corect să condamni un om la moarte numai fiindcă a mâncat un fruct? Acesta a fost un simplu test de ascultare pus de Dumnezeu pentru Adam. La urma urmei, Adam a fost om perfect, în chipul lui Dumnezeu. El n-a avut slăbiciuni; a ştiut ce face. Adam a învăţat prin experienţă că alegerea are urmări. El a fost scos afară din grădină. Apostolul Pavel zice: “Prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi.” Rom. 5:19 Iarăşi întrebăm: Este oare corect să se transmită aşa o moştenire de suferinţă şi moarte, numai fiindcă suntem copiii lui Adam? De-a lungul istoriei întortocheate a omului, au suferit oameni aparent nevinovaţi — copii, taţi, mame. Dar de ce să suferim pentru că Adam a mâncat din fructul oprit? Unde este dreptatea lui Dumnezeu? Unde este iubirea lui Dumnezeu?

Apostolul Pavel are răspunsul: “După cum toţi mor în Adam, tot aşa în Cristos toţi vor fi făcuţi vii.” 1 Cor. 15:22 Aici este dreptatea lui Dumnezeu — aici este iubirea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel zice că Dumnezeu a prevăzut în planul Său această răscumpărare, aşa “încât să fie drept şi să îndreptăţească pe cel care are credinţa în Isus.” Rom. 3:26 Da, Dumnezeu trebuia să fie drept, dar apoi din iubire a dat pe singurul Său Fiu ca să plătească preţul pentru păcat. “Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.” Rom. 5:19

În timp ce Dumnezeu este Judecătorul cel drept care a condamnat pe Adam şi pe urmaşii lui cu sentinţa “negreşit vei muri”, El este şi Judecătorul care a dat pe fiul Său ca să ridice pedeapsa lui Adam! Dacă noi am fi fiecare în încercare de viaţă, în mod individual, atunci fiecare am avea nevoie de răscumpărătorul nostru individual. “Răscumpărare” — antilutron în greacă — înseamnă “preţ corespunzător”. Răscumpărarea lui Adam a fost Isus. Un om perfect pentru un om perfect. “Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; mărturie dată la timpul ei.” 1 Tim. 2:5, 6 Repetăm: “este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; mărturie dată la timpul ei.”

Nu “răscumpărare pentru mulţi”, aşa cum au auzit propovăduindu-se, nu! Ci aşa cum spune clar Scriptura, “o răscumpărare pentru toţi!” Numai un “preţ” echivalent putea răscumpăra pe Adam şi salva pe toţi urmaşii lui condamnaţi în el. Dreptatea a cerut un om perfect care să ia locul lui Adam în moarte, pentru a-l elibera de pedeapsa morţii. “Nici unul nu poate să răscumpere pe fratele său, sau să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi.” Ps. 49:7 Ce plan incredibil de eficient şi plin de putere!

Dar Isus a dat preţul de răscumpărare cu aproape 2000 de ani în urmă. De ce suferă încă toţi oamenii şi mor? Vi se rupe inima de durere când vedeţi şi auziţi despre suferinţa din lume? Sau, aţi fost copleşiţi de o tragedie personală, când aţi strigat ca Iov din Biblie? De fapt, viaţa lui Iov este ca o miniatură a istoriei şi suferinţelor umane. Dar, ca pentru Iov, pentru toţi este un destin final minunat. Să ridicăm cortina şi să vedem apărând în scenă viaţa lui Iov, descriind o familie frumoasă, fericită, bogată în pământuri şi vite. Dar curând a intrat Satan în scenă, cu permisiunea lui Dumnezeu, şi a început necazul. Mult necaz. Slujitorii devotaţi ai lui Iov au fost ucişi, cămilele, vitele au fost furate de hoţi. O tornadă a lovit casa unde erau adunaţi copiii săi, şi toţi au fost ucişi. Dacă acelea n-au fost destule, el însuşi a fost lovit de o boală îngrozitoare, asemenea leprei, şi soţia lui i-a spus să “blesteme pe Dumnezeu şi să moară”. Apoi au venit trei dintre prietenii lui să-l mângâie. Au stat cu el tăcuţi şapte zile şi şapte nopţi. Să ne imaginăm preocuparea lor stând cu el o săptămână întreagă! Când în final au început să vorbească, tot ce au realizat a fost să-l facă pe Iov să se simtă mizerabil şi în defensivă. Acum Iov voia să moară. El a cerut să fie ascuns în şeol! “Ah, de ai voi să mă ascunzi în şeol, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia, şi de mi-ai rândui un timp şi apoi Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine! Iov 14:13 Interesant, aţi ştiut că acest cuvânt ebraic, şeol, este tradus “iad” şi “mormânt, groapă”. Fiindcă înseamnă acelaşi lucru. Desigur, Iov voia de fapt uşurare — odihnă — odihna din somnul morţii despre care a vorbit Isus. Vedeţi, traducătorii Bibliei au tradus selectiv acest cuvânt “şeol”, prin mormânt sau iad, depinzând dacă persoana era bună sau rea. Suntem bucuroşi că unii predicatori au stins, ca să zicem aşa, flăcările iadului de foc. Din păcate alţii nu. Fiţi siguri, Biblia nu învaţă despre un iad de foc arzând! Nici despre un “iaz de foc” literal. Adevărul este că “iadul” din Biblie este doar “mormântul”. Să ne întoarcem la Iov. În final Dumnezeu i-a vorbit. Deşi Dumnezeu i-a permis de fapt lui Satan să-i producă necazuri lui Iov, şi întregii omeniri, Dumnezeu nu i-a explicat zicând, “Acum ascultă, Iov, am să-l las pe Satan să aducă tot acest necaz peste tine pentru un timp. Necazul nu este din cauza ta. Nu te îngrijora, va fi bine.” Nu, în loc de aceasta, Dumnezeu i-a amintit unele dintre creaţiile Sale fenomenale — de la stelele din univers până la aripile şi penajul berezi şi la oul de struţ. Iov 39:13-15 Apoi i-a cerut lui Iov numai să se încreadă în El: Vezi grija Mea pentru detaliile pământului, precum şi puterea Mea în stăpânirea universului— ai încredere în Mine! Dumnezeu i-a pus lui Iov trei întrebări despre despre stelele cerului care demonstrează puterea şi înţelepciunea Lui în univers.: “Poţi tu să înnozi legăturile Pleiadei, sau să dezlegi frânghiile Orionului…şi tu cârmuieşti Ursa cu puiii ei?” Iov 38:31, 32 Astronomii de astăzi ne spun că Pleiadele sunt un cluster sau o aglomerare de stele strălucitoare care plutesc prin univers într-o simetrie minunată. Prin contrast, legăturile Orionului sunt “dezlegate”, fiindcă trei stele principale din centura Orionului plutesc cu viteze diferite şi în direcţii diferite — ca trei corăbii pe ocean care se aliniază la un moment dat, dar care navighează spre trei porturi diferite din lume. De asemenea Dumnezeu l-a întrebat pe Iov dacă poate “cârmui” Ursa cu puii ei. Nu-i de mirare! Ursa este o stea fugară. Este de peste 20 de ori mai mare decât Soarele, şi zboară atât de repede încât parcă ar fi scăpată de sub control. Răspunsul evident la întrebarea lui Dumnezeu este: Nu, Iov nu poate administra stelele, dar Dumnezeu poate înnoda Pleiadele, dezlega Orionul şi cârmui Ursa cu puii ei. Dacă Dumnezeu poate conduce acea stea fugară, el poate stăpâni şi efectul aparent scăpat de sub control al influenţelor orbitoare ale lui Satan şi continua lor pagubă devastatoare pentru omenire. Dumnezeu îi spunea de fapt lui Iov: “Ai încredere în Mine”. De fapt, aceasta este şi concluzia rabinului Kuchner în cartea sa “Când oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele” . El zice: “Nu ştiu exact de ce, dar am încredere în Dumnezeu”. Dar din vremea lui Iov, cei care studiază Biblia au ajuns să înţeleagă mult mai bine răspunsul la întrebarea, de ce permite Dumnezeu răul. Destul de trist însă, nu mulţi înţeleg. În cele din urmă toată proprietatea lui Iov i-a fost restituită, îndoit. A avut iarăşi fii şi fiice frumoase.

Am spus că Iov a ilustrat omenirea. Deci omenirii i se va reda totul. Şi mai mult decât înainte? Da, mai mult! Apostolul Petru face un rezumat al planului şi scopurilor lui Dumnezeu pentru om în expresia “timpurile (anii) restabilirii”. Prieteni, în Biblie se află o speranţă adevărată. “Şi să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” Fapte 3:20, 21

Restabilire înseamnă restaurare. Vedem deci, obiectivul întoarcerii lui Cristos este să restaureze toate lucrurile. Nu distrugere, ci restaurare. Restaurare la ce? Apostolii L-au întrebat pe Isus înainte de Se înălţa la cer dacă în acel timp va restabili împărăţia lui Israel. Să observăm ce n-a spus Isus. N-a spus: Ei, să restabilesc Israelul!? După toate prin câte am trecut, când M-au dat la moarte? Şi vă aşteptaţi să restabilesc Israelul?” El n-a spus asta. Mai degrabă a explicat că astfel de restabilire va fi la timpul hotărât de Dumnezeu. Curând după aceea, apostolul Petru a vorbit de fapt despre “restabilirea tuturor lucrurilor”. Nu numai restabilirea lui Israel, ci a tuturor lucrurilor. Şi pe lângă aceasta, apostolul Petru a spus că despre această restabilire “Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci” din Biblie! Astfel vedem că pământul va fi restaurat, nu ars! Restabilirea tuturor lucrurilor este o temă majoră a învăţăturii biblice, despre care, pe cei mai mulţi dintre noi nu ne-a învăţat nimeni. Ne amintim că Adam a fost creat perfect. El ar fi putut avea copii perfecţi. În loc de aceasta, noi am primit o moştenire de suferinţă şi moarte fiindcă el a păcătuit. Dar din pricina păcatului lui Adam, a venit Isus Cristos, “Căci Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut”. Mat. 18:11

Ce a fost pierdut? Ei bine, viaţa, sănătatea, fericirea, părtăşia cu Dumnezeu, Creatorul. În loc de acestea, omul a moştenit tragedii. Să ascultăm cuvintele încurajatoare ale lui Isaia: “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor. Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta: căci în pustie vor ţâşni ape şi în deşert torenţi. … Cei răscumpăraţi ai Domnului se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul; vor căpăta veselie şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi.” Isa. 35:5, 6, 10

Dar ce va fi cu cei care au murit “fără Cristos”?

Într-un serviciu religios după disctrugerea celor 2 cladiri din New-York, cel mai recunoscut predicator din SUA Billy Graham a spus: Cităm: “Mulţi dintre oamenii care au murit săptămâna trecută sunt acum în cer şi n-ar vrea să vină de acolo.”

“Mulţi?” “Mulţi?” Dar restul care au murit în această tragedie şi în altele din toată lumea? Biblia nu exagerează când zice “răscumpărare pentru toţi”. Îngerul n-a exagerat când a anunţat naşterea lui Isus zicând: “Iată, vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru tot poporul.” Luca 2:10 Dar nu merg cei mai mulţi oameni în iad, cei care nu-L cunosc pe Cristos, să sufere, cum învaţă aşa de mulţi? Nu! nu! nu! Biblia zice că toţi vor avea ocazia să meargă pe “calea sfinţeniei” despre care vorbeşte Isaia. Dar cei care au dus o viaţa rea? Şi ei se vor întoarce? Este aceasta o “a doua şansă”? Nimeni nu va scăpa uşor continuând cu răul în el. Pe calea sfinţeniei oamenilor răi le va fi greu să repare stricăciunea făcută caracterului lor. Toţi vor trebui să dea socoteală de răul făcut. Isaia se referă la Satan printr-o metaforă zicând: “…pe calea acesta nu va fi nici un leu…”

Şi exact aceasta spune şi Noul Testament: Isus Cristos va lega pe Satan pentru o mie de ani aşa încât lumea să poată învăţa dreptatea — să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat şi să trăiască veşnic. În Împărăţia de pace, Satan nu va putea înşela pe cei care au dus o viaţă rea, sau chiar pe oamenii buni care nu L-au cunoscut pe Isus. În acea Împărăţie vor avea de fapt prima lor şansă! Cu toţii ne rugăm, “Vie împărăţia ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.” Aceasta înseamnă că răscumpărarea este pentru toţi! Da, toată omenirea va avea şansa să se reformeze şi să câştige viaţa veşnică în Împărăţia de pace a lui Dumnezeu. Ni-l amintim pe Iov cel drept? El a cerut să fie ascuns în mormânt, “iadul biblic”, să se odihnească de toate suferinţele. Isus a comparat moartea cu somnul. El a spus: “Prietenul nostru, Lazăr, doarme. …Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna venită prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: Lazăr a murit.” Ioan 11:11, 13, 14 Vedem, moartea este un somn care aşteaptă învierea. De aceea, fiecare persoană, fiecare suflet care moare aşteaptă învierea. Ceea ce n-a ştiut Iov este despre “calea nouă şi vie” — calea creştină deschisă pentru noi acum două mii de ani.

Ce aşteptăm noi? Apostolul Pavel spune că lumea aşteaptă ca fiii lui Dumnezeu, Biserica creştină, să fie completă şi pregătită să-i binecuvânteze. “Creaţia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.” Rom. 8:19 Iniţial Dumnezeu a ales poporul Israel ca poporul Său. Când ei L-au respins pe Isus, Dumnezeu S-a întors către neamuri ca să cheme dintre ele pe fiii Săi, ca “popor pentru numele Său”. Tot planul lui Dumnezeu este cuprins în scurt rezumat în cuvintele apostolului: “Mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile ca să ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său (Biserica lui Cristos). După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul cel căzut al lui David, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa, pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu.” Fapte 15:14-17

Toate neamurile vor fi binecuvântate! Acesta este planul marelui Arhitect! “Poporul pentru numele Său”, Mireasa lui Cristos, se alege de fapt de aproape 2000 de ani. Apostolul Petru vorbeşte despre lumea care a fost atunci … lumea sau veacul rău de acum şi lumea viitoare. Acum însă suntem la sfârşitul veacului creştin şi la începutul Împărăţiei lui Cristos. De asemenea este timpul când să înceapă cerurile şi pământul nou, “în care va locui dreptatea”, când Israel şi lumea vor fi binecuvântaţi. Atunci toţi cei iubiţi ai noştri, cei pe care i-am pierdut în dezastre, se vor reuni cu noi. Toate miliardele pământului care, aşa cum spune ap. Pavel, sunt “adormiţi în Isus”, se vor întoarce să înveţe dreptatea în Împărăţia lui Dumnezeu. Isaia a spus: “Locuitorii lumii vor învăţa dreptatea…Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere.” Cum vor învăţa despre Dumnezeu? Biblia spune că toate popoarele vor merge la Ierusalim să înveţe despre Dumnezeu de la oamenii neprihăniţi din vechime, precum: Noe, Avraam, Iov, Daniel. “Multe popoare se vor duce şi vor zice: Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim Cuvântul Domnului. Isa. 2:2 El va fi judecătorul neamurilor, El va mustra un număr mare de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.” Isa. 2:3, 4

Nu va mai fi război, nu va mai fi jihad, nu va mai fi nevoie de luptă împotriva terorismului. Cine este “Dumnezeul lui Iacov”? Este Dumnezeul Israelului înviat. Ceea ce a distrus Roma, Dumnezeu restaurează. Astăzi puteam vedea cu ochii noştri că Dumnezeu restaurează poporul Său în ţara Sa. Credem că Dumnezeu pregăteşte Israelul — chiar dacă vedem că este încă în necaz, şi încă va mai fi. Biblia a promis învierea lui Isarel, un popor risipit şi mort. Biblia promite şi trezirea tuturor celor care au murit. Da, copiii lui Israel au suferit mii de ani. Şi lumea de asemenea suferă de mii de ani. Dar Dumnezeu suferă de mai mult timp, aşa cum suferă părinţii văzându-şi copiii suferind.

Prieteni, suntem foarte aproape de timpul când suferinţa şi răul vor fi oprite. În loc ca Israelul şi Ierusalimul să fie considerate o “problemă internaţională”, Biblia spune că Dumnezeu va folosi Israelul ca să binecuvânteze întreaga lume. “În timpul acela Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim, pentru Numele Domnului, şi (neamurile) nu vor mai urma înclinarea încăpăţânată a inimii lor rele.” Ier. 3:17 Nu, Dumnezeu n-a intenţionat atacurile teroriste din Statele Unite, Spania, Anglia, Israel, şi din alte locuri. Oamenii le-au intenţionat. N-a intenţionat nici războaiele. Oamenii le-au intenţionat. N-a intenţionat cruzimea omului faţă de om, ca de exemplu genocidul de genul Holocaustului. Oamenii au intenţinonat-o. Cu toate acestea, Dumnezeul nostru, care este atotputernic, atotiubitor, care poate ţine sub control stelele pe orbitele lor, poate face ca mânia omului să fie spre slava Sa şi spre binecuvântarea omului. “Căci mânia omului Te va lăuda; restul mâniei îl vei restrânge.” Ps. 76:10

După ce au gustat din urmările păcatului (moştenit şi personal), marea majoritate a miliardelor de pe pământ va alege căile lui Dumnezeu şi dreptatea împărăţiei Sale. Cum am putea uita tragediile care au implicat viaţa multor oameni, sau care au fost şi sunt mai individuale? Nu putem uita; dar ceea ce vom uita, este durerea. De ce? În primul rând pentru că cei pierduţi în moarte se vor întoarce. Să ne amintim cuvintele Lui Isaia: “Cei răscumpăraţi ai Domnului se vor întoarce…cu cântece de biruinţă…iar durerea şi gemetele vor fugi.” Apoi cuvintele din ultima carte a Bibliei: “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nişi ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apoc. 21:4

Da, omenirea trece printr-un travaliu al răului. Cum a spus ap. Ioan: “Femeia când este în durerile naşterii se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.” Ioan 16:21

Da, acum ştim unde a fost Dumnezeu când s-au întâmplat toate acele tragedii: Se ocupa de completarea marelui Său plan divin. Omul creat cu voinţă liberă trebuia să înveţe prin experienţă ce consecinţe are păcatul. Dar ştim că este aproape timpul când Isus Cristos cu Biserica Sa, mireasa, vor binecuvânta sărmana creaţie care geme şi aşteaptă, dar care este răscumpărată. Când planul lui Dumnezeu va fi complet, toată durerea va dispărea în bucuriile eternităţii. Spre deosebire de cei care nu ştiu de ce permite Dumnezeu răul, dar se “încred totuşi în Dumnezeu”, noi ne încredem în Dumnezeu dar ştim şi de ce-l permite.

În final, în împărăţie pe pământ, când fiecare îşi va compara experienţele amare din trecut, cu bucuriile vieţii, oamenii vor alege să înveţe principiile drepte ale lui Dumnezeu şi să trăiască veşnic. Toţi oamenii vor şti atunci unde a fost Dumnezeu. El aştepta să-i binecuvânteze.