În mod practic, cheia se foloseşte la deschiderea unei uşi, pentru a intra undeva. Domnul Isus ne-a invitat să-L urmăm pe El, să intrăm în casa Lui. Mat. 11:28: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Domnul nostru, fiindcă trebuia să moară pe cruce şi apoi să învie şi să meargă la Tatăl, înainte de a le fi acordat Spiritul sfânt unora dintre oameni, a vrut să încredinţeze cuiva sarcina de a deschide prin vestirea Evangheliei noua stare de lucruri, calea cea nouă spre cer. Citim în Ioan 16:7: „Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite”. Fiindcă Apostolul Petru a fost foarte zelos pentru Domnul şi dorea să fie mereu cu El, Domnul i-a încredinţat lui această misiune importantă şi onorantă, după ce El pleca dintre ei. Ap. Petru urma să deschidă chemarea de sus pentru urmaşii Lui deci. Chemarea este numai una, dar vedem că Domnul foloseşte cuvântul cheie la plural, „cheile”. Da, au fost două chei. Apostolul a folosit prima cheie, pentru iudei la Cincizecime, când le-a vorbit iudeilor despre calea cea nouă a Domnului, şi când a venit Spiritul sfânt peste cei adunaţi în camera de sus (Fapte 2:14): „Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!” După cum se ştie, nimeni dintre neamuri nu fusese chemat şi nu primise Spirit sfânt până când Petru, după ce a avut o vedenie cu tot felul de animale necurate (Fapte 10:10-14), a înţeles că de-acum şi neamurile aveau acces la chemarea de sus. Astfel el foloseşte a doua cheie, pentru neamuri, atunci când merge la primul convertit dintre neamuri – la Corneliu (Fapte 10). Această informaţie este rezumată apoi în Fapte 15:7-9: „După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. …N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă”.
