Ioan Botezătorul fiind în închisoare avea nevoie să se asigure dacă Isus era Acela care trebuia să vină, sau dacă trebuia să aştepte pe altul. Aşa că a trimis pe ucenicii săi să-L întrebe pe Domnul, care le-a dat un răspuns din care să tragă ei înşişi concluzia potrivită: “Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia” (Matei 11:5). Pe lângă acestea, ştim că Domnul nostru a avut putere şi asupra morţii, căci în câteva împrejurări a trezit pe unii din moarte. Atunci, ce lucrări mai mari decât acestea aveau să poată face apostolii? Să ne gândim: Ştim că minunile, vindecările şi învierile pe care le-a făcut Domnul nostru atunci au fost temporare, căci mai devreme sau mai târziu toţi acei oameni vindecaţi au murit. Dar prin puterea Spiritului sfânt urmaşii Domnului au vestit Evanghelia la evrei şi la neamuri după care cei care L-au primit pe El şi cuvintele Sale, au fost vindecaţi de orbire şi surzenie spirituală, lepra păcatului, moarte spirituală prin păcat, căpătând mântuirea pentru viaţă veşnică. Lucrările Domnului Isus au fost necesare pentru a dovedi şi a-i întări pe ucenici în credinţa că El era Mesia, precum şi ca exemple sau “semne” (Ioan 2:11) a ceea ce va face El la a doua venire, când urmaşii credincioşi ai Domnului vor avea marele privilegiu de a lucra împreună cu El la ridicarea din păcat şi moarte a tuturor oamenilor, a celor care vor vrea, la perfecţiunea umană pierdută de Adam în Eden, acesta fiind tocmai scopul pentru care a murit Domnul nostru. 1 Cor. 15 :21-26; Isaia 35:5-10; Apocalipsa 21:4, 22:17.