Acest verset ar putea crea o oarecare confuzie în mintea unor creștini, care ar gândi ca cei vii pot face ceva pentru cei morti, în sensul de a le câstiga mântuirea, a le usura presupusa suferinta etc., botezându-se în locul lor. Dar Scripturile spun ca nu exista iertare de pacate si viata decât prin pocainta, acceptare personala a lui Isus ca mântuitor (Fapte 4:12) si desigur reformarea vietii. Mai mult, ele spun ca mortii nu stiu nimic, nu mai au nici o rasplata, ca în mormânt nu este nici lucrare, nici cunostinta, nici plan (Ecles. 9:5, 10). Cum dar, de ce se boteaza unii pentru cei morti? Versetul face parte din capitolul pe care iubitorii Bibliei îl numesc capitolul învierii. Ap. Pavel dovedeste cu argumente logice ca învierea lui Cristos este o garantie a învierii tuturor mortilor. El zice: „Daca Hristos a înviat, atunci cum zic unii ca nu este o înviere a mortilor? (1 Cor. 15:12). În versetele 22 si 23 ne spune ca la înviere exista o ordine: întâi sunt „cele dintâi roade” (Iac. 1:18), „cei morti în Cristos” (1 Tes. 4:16) sau „cei care au practicat binele” (Ioan 5:29), adica Biserica, cei care sunt in legamânt cu Dumnezeu în acest veac al Evengheliei. Acestia „au parte de întâia înviere…ei vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor împarati cu El o mie de ani” (Apoc. 20:6). Vor împarati peste cine si de ce? În Apocalipsa 2:26, 27 citim ca biruitorul va primi „stapânire peste neamuri”, pe care „le va pastori cu toiag de fier”. Iar în 1 Cor. 6:2, 3 ap. Pavel spune: „Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea?…Nu stiti ca noi vom judeca pe îngeri?” De aceea, unii se consacra slujirii lui Dumnezeu acum si intra în pregatire pentru lucrarea lor viitoare. De aceea se boteaza ei pentru morti, pentru a putea fi folositi de Domnul nostru în marea Sa lucrare de judecata si restabilire a celor care sunt deja morti, în mormânt, si a celor care înca n-au mers în mormânt, dar sunt morti în pacat. În timpul marii zile de judecata a lumii, mortii nemântuiti acum, vor fi treziti la viata si vor fi ajutati sa se ridice din degradarea în care au mers în mormânt, la plinatatea vietii vesnice. Totul în baza jertfei de rascumparare data de Domnul nostru Isus Cristos, potrivit planului Tatalui de „a uni în Hristos toate lucrurile care sunt în ceruri si care sunt pe pamânt”. Efes. 1:10; Colos. 1:20.