Scripturile în multe locuri ne îndeamnă să fim plini de râvnă, să avem un zel fierbinte pentru Domnul şi cauza Lui. “În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului” (Romani 12:11). Dar ce înseamnă a avea râvnă fără pricepere? Ap. Pavel a aplicat această scriptură la evrei, dar desigur principiul se aplică şi la noi. El a vrut să spună că ei aveau un zel mare pentru Domnul, dar în acelaşi timp aveau căile şi planurile lor de a aplica acea râvnă pentru El, şi astfel au fost orbiţi în privinţa voinţei sfinte şi desăvârşite a lui Dumnezeu. La fel poate fi şi pentru noi: râvna şi zelul nostru sunt acceptate de Dumnezeu numai când ne predăm pe deplin Lui, renunţăm la căile noastre, şi acceptăm căile şi voia lui Lui, oricare ar fi ele, atât de linişte cât şi de furtună, atât de bucurie cât şi de tristeţe.