Aceste cuvinte par să sugereze un pas mai departe în apropierea de Tatăl prin Isus, faţă de cele din versetul 28. Par să sugereze un parteneriat cu El în lucrarea Tatălui. Dacă îi îndeamnă pe cei împovăraţi să meargă la El că le va da odihnă, în versetul 29 le spune să ia jugul Lui, să intre cu El în jug, că vor găsi odihnă. Aceasta ar sugera că după ce am părăsit servitutea păcatului, ne-am pocăit şi am mers la Isus, trebuie să mai facem un pas: să ne angajăm ca urmaşi ai Lui, să intrăm în jug cu El, pentru a găsi odihna promisă. Jugul Lui este bun. De ce este bun? Fiindcă El este cu noi în jug şi acolo unde nu vom putea noi, ne va ajuta El. Aceasta nu înseamnă că vom fi scutiţi de greutaţi şi necazuri, dar că ne va da har îndeajuns pentru orice vreme de nevoie (Evr. 4:16). Jugul Lui este ajustabil după mărimea şi puterea fiecăruia. Nu i se cere nimănui să facă mai mult decât tot ce poate, ca în pilda semănătorului, unde sămânţa căzută în pământ bun a rodit una o sută, alta şaizeci şi alta treizeci (Matei 13:8). Apoi drumul celor înjugaţi cu El duce la viaţă. El este pentru aceştia un sfătuitor, un model pe cale, în cuvinte şi exemplu practic. Cei care intră în jug cu El o fac de bunăvoie, din recunoştinţă (precum leprosul vindecat din pildă) pentru ceea ce a făcut El pentru ei, şi doresc să coopereze cu El în a ajuta şi pe alţii să fie vindecaţi de păcat şi eliberaţi din moarte (Apoc. 21:1-5), „ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.” Rom. 8:21.
