În această scriptură avem un contrast între omul natural şi omul spiritual. Omul spiritual sau duhovnicesc la care se referă aici ap. Pavel sunt acei care au venit în relaţie de fii cu Dumnezeu şi care au primit spirit sfânt ca arvună (2 Corinteni 1:22). Omul natural nu poate primi, nu poate înţelege lucrurile spirituale, căci pentru el sunt o nebunie. Din acest motiv el nu poate judeca pe omul duhovnicesc. Cuvântul “judeca” din această scriptură, nu implică a decide, a da o sentinţă, cum ar fi în 1 Cor 6:3: “Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?” În textul nostru cuvântul “judeca” înseamnă a cerceta, a examina, a discerne, a analiza. Acelaşi cuvânt grecesc este folosit în Luca 23:14: “.Şi iată că, după ce l-am cercetat cu deamănuntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l pîrîţi”. Deci lecţia pentru noi este că omul spiritual trăieşte le un nivel mai înalt, având alt standard, alte principii, alte aspiraţii, alte legi după care se conduce în viaţă, şi nu va fi înţeles de omul natural, ci va fi considerat că-şi pierde timpul cu lucruri de nimic de către cei din jur, aşa cum ap. Pavel a fost numit “nebun” de către Festus. (Fapte 26:25)