Evreii erau sub lege şi se străduiau din greu să ţină legea în literă, dar după cum se ştie, fiind imperfecţi n-au putut fi la înălţimea cerinţelor ei, deci le-a adus condamnare în loc de viaţă. „Căci toţi cei care se întemeiază pe faptele legii sunt sub blestem” (Gal. 3:10). Mai mult, Cărturarii şi Fariseii, care „stăteau în scaunul lui Moise” (Mat. 23:2), au adăugat la lege porunci şi ceremonii cu privire la mâncare, băutură, îmbrăcăminte, sărbători, posturi, datini omeneşti care erau împotriva evreului (Colos. 2:14, 16-18), foarte împovărătoare şi imposibil de ţinut. De aceea, Domnul nostru i-a chemat pe aceştia care simţeau atât povara păcatului cât şi a legii cu adăugirile la ea, să meargă la El ca să găsească odihnă prin credinţă. {n acelaşi fel îi cheamă Domnul pe toţi cei care se simt osteniţi şi împovăraţi de păcat şi de plata lui, moartea, care se zbat să scape de servitutea acestuia, să vină la El, singurul care poate da eliberare şi odihnă. Crezând în El şi primindu-L ca răscumpărător şi învăţător, aceştia se pot uşura de osteneala de a se îndrepăţi în faţa lui Dumnezeu numai prin propriile lor fapte, străduinţe, ceremonii şi tradiţii de datină omenească. Chiar după ce L-am acceptat şi ne-am predat Lui pentru instruire, să nu încercăm să ducem tot noi poverile noastre, pierzând astfel bucuria credinţei şi speranţei, căci apostolul în 1 Petru 5:7 spune: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi”. Poate nu întotdeauna cum ne gândim noi, dar întotdeauna cum gândeşte El că este mai bine şi folositor pentru noi ca făpturi noi în Cristos (Rom. 8:28).
