Luați seama dar la voi înșivă

“LUAŢI SEAMA DAR LA VOI ÎNŞIVĂ”

Cuvintele sfântului Pavel: “Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu sângele Celui al Său” (Fapte. 20:28), n-au fost niciodată mai demne de atenţia noastră ca acum. Din locul nostru avantajos de pe Turnul de Strajă al Sionului, vedem clar că în timp ce adevărul face progrese mari în toate direcţiile, “ziua cea rea” este asupra noastră, timpul încercării celor care deja sunt binecuvântaţi şi luminaţi. Nu este, deci, numai o întrebare cine va fi binecuvântat cu ureche de auzit mesajul adevărului prezent, ci mai mult, cine “se va putea împotrivi în ziua cea rea”, şi după ce a făcut tot, să reziste la încercările finale (Efeseni 6:13) şi să fie aprobat — “mai mult decât biruitor prin Acela care ne-a iubit” şi ne-a cumpărat cu sângele Său preţios.

Noi observăm atacurile adversarului îndreptate în toate părţile, la care se face referire în titlul nostru — lupii răpitori ai erorii şi ambiţiei “între voi”. Trebuie să sunăm alarma şi să vă spunem că “ceasul încercării” a venit — acela pentru care ne-am pregătit timp de treizeci de ani. Având cunoştinţa care ni s-a acordat, să nu dormim în momentul critic, ci să întâmpinăm situaţia treji, cu rugăciune şi credincioşie.

Să ne amintim că acestă cunoştinţă a noastră înseamnă un plus de responsabilitate şi că ea nu ne va folosi la nimic, numai dacă este activă şi combinată cu iubire, care este legătura desăvârşirii, împlinirea legii sau cerinţei divine. Câte binecuvântări ne-a dat Domnul şi ocazii să îmbrăcăm toată armătura lui Dumnezeu ca să putem rezista la încercarea care este chiar asupra noastră.

Apostolul în mod înţelept a spus mai întâi: “Luaţi seama dar la voi înşivă”. Aceasta este prima noastră responsabilitate. Fiecare trebuie mai întâi să ne examinăm inima, ca să vedem dacă nu suntem, în oarecare măsură, mişcaţi de gelozii sau ambiţii, sau de alte motive egoiste. Ca să facem aceasta în mod eficient, nu trebuie să ne măsurăm cu alţii, nici chiar cu standardele noastre imperfecte, ci cu standardul Domnului — iubirea desăvârşită: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe apropaele tău îşi în special pe fraţii tăi în Domnulş ca pe tine însuţi”. O, ce amabilitate frăţească, ce tandreţe a cuvântului şi a faptei, ce compătimire a gândului pentru slăbiciunile altora, ce apreciere a trăsăturilor de caracter mai bune ale altora, ce amabilitate plină de îndurare şi îngăduinţă răbdătoare în iubire, ce grijă pentru binele, drepturile şi libertăţile altora, ca pentru ale noastre proprii, ar implica şi ar produce aceasta!

“Pe voi înşivă cercetaţi-vă dacă sunteţi în credinţă”, scrie acelaşi apostol. Sănătatea doctrinară este foarte importantă, dar nu este destulă; trebuie de asemenea să fim “în credinţă” în sensulexercitării credinţei în Domnul — în toate afacerile vieţii, şi în special în toate afacerile bisericii Sale. Dacă permitem interesului să ne abată de la regula scripturală în afacerile Bisericii, aceasta arată că nu suntem “în credinţă”, aşa cum a intenţionat Dumnezeu. Pentru că încrederea în Dumnezeu şi în înţelepciunea şi puterea Sa supraveghetoare niciodată n-ar permite interesului să spună, “să facem rău ca să rezulte bine” — să urmăm o cale nescripturală pentru cele mai bune interese ale cauzei Domnului. Credinţa dictează că ascultarea de Dumnezeu este mai bună decât jertfele şi că El poate să facă toate lucrurile să lucreze spre binele tuturor celor ce-L iubesc şi-L servesc.

Preaiubiţilor, să ne amintim deci, că aceasta este încercarea noastră şi timpul încercării noastre acum; şi iubirea pentru Domnul, pentru fraţii Săi şi pentru Cuvântul Său să fie în mod constant la comanda buzelor noastre, a conduitei noastre, a inimilor noastre. “… căci, dacă faceţi aceasta, nu veţi aluneca niciodată; căci în felul acesta vi se va da din belşug intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi Mântui-torului nostru Isus Hristos”.

Ceea ce este astfel adevărat despre toţi, este în mod special adevărat despre cei onoraţi cu o administrare în biserică — bătrânii — în această oră a încercării care este asupra întregii lumi şi în special asupra “chiar a celor aleşi”. Apocalipsa 3:10.

Turnul de Veghere din 15. 02. 1907 [3943]