Cel mai MARE DUŞMAN AL POPORULUI LUI DUMNEZEU

“Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă.” 1 Petru 5:8, 9

R 5183 W. T. 15 februarie 1913 (pag. 54-56)

Versiunea autorizată a Noului Testament foloseşte frecvent cuvântul diavol şi lasă impresia că sunt mulţi diavoli; dar acest gând nu este confirmat de Scripturi în general. În Noul Testament sunt traduse astfel două cuvinte greceşti, daimonion şi diabolos. Dintre aceste două cuvinte, primul ar trebui redat corect „demon”, iar al doilea „diavol”. Demonii sunt spiritele necurate, spiritele obişnuite, îngerii căzuţi; pe când Diavolul este Satan. Termenul Satan semnifică adversar, împotrivitor; pentru că Diavolul este împotrivitorul dreptăţii şi al lui Iehova.

Oricine nu reuşeşte să deosebească faptul că există un diavol este cu atât mai pasibil de a veni sub influenţa acestei mari fiinţe răuvoitoare, care este descrisă în Scripturi ca cel mai mare duşman al lui Dumnezeu, al oamenilor şi al dreptăţii. Sfântul Pavel vorbeşte despre „uneltirile Diavolului” şi avertizează Biserica de faptul că lupta ei este împotriva „duhurilor răutăţii în locurile cereşti” (Efeseni 6:11, 12). De asemenea el menţionează pe „domnul puterii văzduhului” (Efeseni 2:2), şi sugerează că ar fi de fapt imposibil să luptăm cu el; pentru că el este prea viclean, prea înţelept pentru noi.

În lume este exercitată în mod constant o influenţă rea care operează împotriva adevărului, dreptăţii şi purităţii, şi prin urmare operează împotriva lui Dumnezeu. Scripturile ne informează că această influenţă este exercitată de către Diavol, Satan, care a fost cândva un înger sfânt. Pentru că a permis mândriei şi ambiţiei să preia controlul asupra inimii sale, Satan a devenit un împotrivitor al lui Dumnezeu şi al dreptăţii. 1 Ioan 3:8; 1 Tim. 3:6; Isaia 14:12-14.

Chiar dacă omenirea nu-l poate vedea pe Satan, totuşi el o vede şi prin sugestii mintale poate câştiga controlul asupra lor. El are o varietate de moduri prin care îşi exercită influenţa. Cel mai puternic mod este prin agenţi umani – folosind o persoană împotriva alteia. Metoda lui favorită de lucru este să pună întunericul ca lumină. Astfel face ca binele să pară rău, adevărul ca fals, şi ce este corect să apară ca incorect.

Sfântul Petru ne spune în textul nostru că Satan dă târcoale şi răcneşte ca un leu, căutând pe cine să înghită. Leul are un mers foarte furişat. Pe labele picioarelor sunt perniţe moi care îi permit să se apropie foarte mult de pradă înainte de a-i fi recunoscută apropierea. Se spune că la acel punct, când este gata să sară asupra prăzii, fiara răcneşte atât de tare încât victima este paralizată de frică şi astfel este prinsă uşor.

Satan, adversarul Bisericii, este puternic, şi asemenea leului, vigilent şi deplin treaz. După cum declară apostolul Pavel, el foloseşte orice ocazie împotriva noastră. El stă în aşteptare, căutând să ne înghită. Chiar dacă este ager, totuşi el nu se apropie de noi cu un răcnet, ci se strecoară pe furiş asupra noastră într-un loc sau timp neaşteptat, ca să ne înghită, să ne biruie, să strivească viaţa noastră spirituală, şi în special să distrugă credinţa noastră în Dumnezeu. După cum cei ale căror urechi sunt antrenate să detecteze paşii leului îi vor auzi mişcarea, în timp ce acei care nu-i cunosc obiceiurile nu vor auzi sunetele cele mai slabe, tot aşa şi noi, cărora Domnul ne-a deschis urechile şi ne-a uns ochii cu alifia consacrării şi supunerii faţă de voia Domnului, putem fi iuţi în a recunoaşte apropierea vrăjmaşului nostru principal şi să ne împotrivim. Să stăm în picioare îmbrăcaţi cu toată armătura pe care o dă Cuvântul lui Dumnezeu şi în puterea Lui să mânuim Sabia Spiritului.

Sfântul Pavel ne arată că cele mai subtile atacuri ale Adversarului sunt de aşteptat prin mijloace umane. Satan lucrează în inimile copiilor neascultării; şi cu cât sunt mai onorabili şi cu cât sunt aceşti copii ai neascultării mai strâns identificaţi cu Domnul şi cu poporul Său, cu atât mai mare serviciu i-ar putea face Adversarului. Din acest motiv Satan se prezintă ca înger de lumină şi nu ca mesager al întunericului; pentru că ştie bine că eroarea şi păcatul vor fi respinse de copiii luminii. Efeseni 2:2; 2 Cor. 4:4; 11:14, 15; Efeseni 6:11, 12.

Satan utilizează diferite metode împotriva celor pe care îi caută şi îi cheamă Dumnezeu. Ca înger de lumină a făcut multă pagubă. Străduinţa sa constantă este de a duce pe poporul lui Dumnezeu în rătăcire de la Domnul şi de la legământul lor de sacrificiu. Deşi ştim că Dumnezeu poate proteja pe poporul Său ca Adversarul să nu-l atingă, totuşi providenţele Sale ne informează că nu aceasta este calea Sa. El permite ca Satan să câştige aparent o mare biruinţă asupra Domnului şi a poporului Său, dar în nici un caz această întrerupere aparentă nu afectează Planul Divin al veacurilor.

Nu vrem să spunem prin aceasta că Dumnezeu cooperează cu Satan şi cu lucrarea lui rea. Dumnezeu încearcă pe poporul Său, permiţând aceste condiţii care fac calea atât de îngustă, încât numai cei credincioşi vor merge cu perseverenţă până la sfârşit. Toţi ceilalţi mai devreme sau mai târziu vor cădea de pe cale.