Mai multe dovezi convingătoare sunt cerute
„Nu fi necredincios, ci credincios.” Ioan 20:27.
R5624 W. T. 1 februarie 1915 (pag. 40-42)
Cuvintele textului nostru sunt în legătură cu apariţia Domnului nostru în faţa celor unsprezece ucenici în odaia de sus, Sf. Toma fiind unul dintre ei. Din istorisire aflăm că tocmai cu o săptămână înainte de aceasta Isus li Se arătase ucenicilor, dar Sf. Toma fusese absent atunci. Cei zece care fuseseră martori ai arătării Domnului nostru i-au spus lui Toma ceea ce văzuseră; dar relatările lor păreau poveşti fără sens şi nu le-a putut crede. El a spus că gândeşte că ei se convinseseră prea uşor şi că se cerea dovadă mai puternică pentru ca el să se convingă. Numai dacă vedea urmele cuielor de la mâinile Domnului nostru şi punea degetele pe aceste urme, şi dacă putea să pună mâna pe rănile suliţei din coastă, va crede.
Pentru unii, acesta ar putea fi un exemplu de necredinţă extremă, o lipsă a dispoziţiei de a primi mărturia celor zece în privinţa experienţelor prin care trecuseră. Totuşi, pentru alţii n-ar părea aşa de ciudat. Unora dintre noi le-ar fi greu să creadă pe cineva că o persoană pe care cu trei zile înainte o văzuseră moartă şi pusă în mormânt dovedise altora prin prezenţa sa că era din nou vie; şi în special ar fi greu de crezut că se arătase când uşile erau închise, şi că dispăruse, uşile fiind tot închise. Mai degrabă ne temem că de eram în locul lui Toma am fi fost înclinaţi să spunem: „Arată-ne cum se poate aşa ceva”. Noi am fi avut aceeaşi dificultate şi la fel am fi spus: „Gândiţi că aţi văzut ceva; credeţi că spuneţi adevărul, dar noi gândim că aţi fost înşelaţi”. Noi ne-am născut cu deosebiri în trăsăturile mintale şi pentru unii este mai uşor să creadă decât pentru alţii.