Cate odata simtim parca , ca nu mai avem vlaga , resurse vitale sa stam in picioare ( in favoarea Domnului ), parca toate in viata de zi cu zi se opun in a avea timp pentru studii si a medita si aprofunda Adevarul ,si toate acestea dupa o perioada mai mare de energie , de zel infocat , de aceea stare minunata de partasie cu Tatal , cu Domnul .
Motivele pot fi multe si nu neaparat ca noi iubim si umblam dupa lucrurile acestei lumi , ci mai degraba ca suntem pusi la o proba mai ampla , la un nivel mai inalt , care poate dura un timp mai indelungat .
Probe de rezistenta , a mintii si inimii in conditii de ” pustiu ” , caci Domnul probeaza Statornicia , Credinta si a ceea ce am invatat nu altfel decat asa .
Daca este ca in asemenea conditii sa ne amintim de promisiuni cum sunt : ” Nu te voi lasa cu nici un chip nu te voi parasii ” sau ” Voi sunteti giuvaiere scumpe in ochii Domnului ” si altele , atunci nu avem decat sa stam linistiti si sa asteptam .
Oricum daca viata noastra nu este lipsita de Probe , Incercari si Ispite , (acestea putand fi un barometru pentru noi ) atunci putem fi bucurosi ca suntem inca in Favoarea Tatalui Ceresc !
Desigur , credem ca textul de mai jos se refera la cazuri cu mult mai …..sa spunem grave .
Ceea ce Tatal Ceresc ne spune in Proverbe 24:16 este de o valoare extraordinara pentru un Adevarat Crestin si cred ca fiecare dintre noi am trecut prin astfel de situatii si aceste asigurari efectiv ne-au intarit si am simtit cum Credinta si-a facut efectul imediat .
Domnul sa ne ajute sa trecem cu bucurie peste toate si sa fim linistiti in orice conditii ! Singura grija si frica a noastra sa fie aceea , ca nu cumva sa nu facem Voia Tatalui Ceresc !

 Metoda Domnului de eliberare

Vol. 19, Mai-Iunie 2011, Nr. 4

R 5217 W. T. W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 115-116)

Scripturile ne asigură că “Nu este nici unul drept, nici unul măcar”. Există însă o dreptate relativă pe care Dumnezeu o poate aproba. Cei ce caută să fie în armonie cu El după toate puterile lor, care umblă pe căile dreptăţii şi în acelaşi timp se încred în sângele preţios al Răscumpărătorului nostru — despre aceştia se spune că sunt drepţi. Despre aceştia se spune: “Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi săturaţi.” Matei 5:6.

Această clasă va avea totuşi necazuri. Scripturile ne spun că toţi cei care vor duce o viaţă evlavioasă vor suferi (Fapt. 14:22; 2 Timotei 3:12; Romani 5:3-5). Motivul pentru care se întâmplă aceasta este că lumea merge în direcţie opusă dreptăţii — pe calea egoismului şi a mulţumirii cărnii. Citim: “Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2:15). Aceasta este adevărat în special în acest Veac Evanghelic, când unii umblă în urmele Învăţătorului. A fost de asemenea adevărat şi în Veacul Iudeu, când unii au căutat să umble în căile neprihănirii. Domnul i-a eliberat din necazurile lor, nu în sensul că i-a ferit de încercări, ci nu a permis să fie copleşiţi de dificultăţi.

Vrednicii din vechime au apreciat pe deplin favoarea Divină exercitată pentru ei şi au acceptat cu bucurie răpirea averilor lor, ca să primească şi mai departe aceeaşi favoare şi mai mari binecuvântări în curând. Dumnezeu i-a eliberat din încercările şi dificultăţile lor, nepermiţând ca acestea să-i copleşească. Aceasta a fost adevărat şi cu privire la Domnul nostru şi este adevărat şi cu privire la Biserică. Dumnezeu ne scapă şi pe noi din încercări şi dificultăţi, ca să nu fim apăsaţi mental de ele, cum sunt alţii. El ne va susţine şi ne va sprijini în experienţele noastre şi în final ne va scăpa de ele dându-ne o parte în Întâia Înviere.

Fiii adoptivi ai lui Dumnezeu din acest Veac Evanghelic, în special sunt asaltaţi de probe şi dificultăţi. Dacă ar cădea totuşi, faptul că s-au poticnit nu-i va face să se simtă ca şi cum ar merge înapoi în păcat, dacă inima lor este de felul potrivit. Chiar din contră, vor simţi ca apostolul Petru, care, când alţii se poticneau, a spus: “Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6:68). Poporul adevărat al lui Dumnezeu nu are dorinţa de a merge la altcineva decât la El. Dacă se poticnesc, îşi revin, se folosesc de aranjamentele Sale pentru iertare şi merg mai departe. Prin aceste poticniri ei află despre slăbiciunile lor şi se întăresc ca să fie tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Efeseni 6:10.

Un om drept nu va cădea în păcat. Cel mai mult ce i s-ar putea întâmpla ar fi să se poticnească. Sunt mai multe cauze de poticnire. Dar dacă inima este potrivită, se va ridica din nou; căci Domnul îi va arăta că a greşit şi îi va arăta calea ca să-şi revină. Dacă iubeşte dreptatea, va dori să continue să meargă către ceea ce este drept, corect, aprobat de Domnul, chiar dacă s-ar poticni de multe ori. Ps. 37:23, 24; Prov. 24:16 .