„VULPILE CELE MICI”

„Luaţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre au struguri fragezi.” Cântarea Cântărilor 2:15 — Biblia engleză K.J., n.t.

W. T. 15 aprilie 1916 (pag. 118-119)

În textul de mai sus cuvântul „luaţi” este folosit în sensul de a prinde — ajutaţi-ne să prindem vulpile, în special vulpile cele mici. Vulpea este cunoscută ca un animal mic, foarte şiret, dar blând, care nu este capabil de ferocitate şi răutate, dar cu toate acestea poate cauza multe daune. Aparenţa ei inofensivă o face cu atât mai periculoasă. Puii de vulpe, ca şi toţi puii din familia câinelui, au un caracter distructiv; şi vulpea este îndeosebi vicleană când este aplecată spre rău, de aceea este mult mai puţin probabil să stârnească suspiciuni că ar avea intenţii rele. Ea are o ciudată simplitate a conduitei; atrage prin aparenta ei inocenţă şi cu atât mai mult poate înşela.

În textul nostru regele Solomon pare să ilustreze viciile naturii noastre căzute care nu sunt atât de extreme, atât de mari ca altele, dar care sunt, cu toate acestea, foarte dăunătoare; de fapt ele sunt îndeosebi înşelătoare şi este posibil ca ele să ne scape atenţiei, şi pentru acest motiv este nevoie de veghere mai atentă şi constantă. Cuvintele par a fi ale Mirelui către logodnica Sa. El accentuează expresia „vulpile cele mici”, şi dă de înţeles că ele sunt foarte distrugătoare.

Dacă aplicăm termenul la păcate, aflăm că ele sunt păcate mici care sunt de fapt mai periculoase decât cele mai mari, fiindcă este mai puţin probabil ca noi să veghem împotriva acestora decât împotriva păcatelor mai mari. Fiecare s-ar păzi instinctiv de lei, urşi, şerpi etc.; dar vulpile mici arată atât de plăcut şi dispoziţia lor pare atât de neprefăcută, încât dacă cineva n-a avut experienţe amare cu ele puţin s-ar teme de ele sau nu s-ar teme deloc. Dar aceste animale micuţe sunt în mare măsură dedate spre a zgâria şi în general a distruge orice lucru cu care vin în atingere.

„PĂZIŢI CU GRIJĂ STRUGURII FRAGEZI”

În această ilustraţie a înţeleptului se vorbeşte despre viţă, ca şi cum aceste vulpi au o predilecţie deosebită pentru struguri — strugurii reprezentând roadele Spiritului Sfânt. Aşa cum vulpilor mici le place să rupă viţa cu ghearele lor ascuţite şi să-i mestece rădăcinile, tot aşa păcatele mici rup ramurile şi mestecă rădăcinile viei spirituale, primejduindu-i astfel însăşi viaţa. Ele distrug sau devorează strugurii preţioşi, care sunt foarte fragezi. În perioada de formare şi când sunt foarte mici, strugurii sunt extrem de fragezi iar pedunculul foarte fragil, fiind uşor de rupt de pe viţă şi distrus. Tot aşa roada spiritului din inima şi viaţa creştinului imatur poate fi uşor distrusă, fie prin propria lui lipsă de grijă şi veghere, fie prin exemplul fraţilor. Cât de atenţi ar trebui să fie cei care se află mai demult pe calea cerească, pentru a-şi păzi cuvintele şi conduita în prezenţa celor mai tineri, mai puţin maturi, mieii din turmă! Criticarea lipsită de iubire a fraţilor în faţa începătorilor, sau a altora, poate face un rău nespus de mare şi este o manifestare a lipsei de iubire şi de maturitate creştină.

Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să fie în mod special atent la lucrurile mici — lucrurile care par glume, care uneori fac mai mult rău în Biserică decât lucrurile care par mari; micile aluzii răutăcioase, care adesea lasă o împunsătură; glumele despre lucrurile sfinte, transformarea pasajelor scripurale în glume; micile acte de egoism etc. Acestea şi multe altele, pe care la o gândire atentă fiecare le poate remarca, aduc într-adevăr multă daună, lezând ramurile şi distrugând preţioasele roade ale viei Domnului. Haideţi atunci, dragi fraţi, să ne străduim să fim tot mai veghetori ca să prindem aceste „vulpi mici”. Haideţi fiecare, individual, să veghem şi să ne rugăm pentru a nu împiedica sau micşora prin gândul, cuvântul sau fapta noastră producerea de roade la noi sau la alţii.

Este dificil să ne dăm seama cât de puternică este influenţa noastră pentru bine sau rău în chestiuni care, dacă nu sunt examinate cu atenţie, par mărunte. O, aceste vulpi mici! Cuvinte neglijente, spuse fără a te gândi sau într-un moment de nerăbdare, mici bombăneli, un cuvânt sau un râs sarcastic, o privire sau o ridicare din umeri — o, cât contează aceste lucruri în viaţa noastră, pentru sau împotriva dezvoltării noastre spirituale, şi adesea a altora! Cât de serios trebuie să căutăm fiecare a ne zidi propriul caracter şi caracterul fraţilor! Domnul nostru marchează toate aceste lucruri. Să nu uităm, „Cel care este credincios în puţin, este credincios şi în mult”.