Vol. 9 Martie-Aprilie 2002 Nr. 3
SUMA TUTUROR HARURILOR
„Acum deci, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 1 Corinteni 13:13.
R5668 W.T.15 aprilie 1915 (pag. 115-118)
Apostolul Pavel tocmai făcuse referire la diferitele daruri miraculoase ale Spiritului acordate atunci tuturor celor concepuţi de Spirit la natura nouă. Oricui îi lipsea vreun dar special în acel timp, ar fi arătat astfel tuturor credincioşilor că el nu devenise membru al Bisericii lui Cristos. Aceste daruri supranaturale au servit şi să ajute Biserica primară în creşterea spirituală. Ei nu aveau Biblia în zilele acelea, şi dacă ar fi avut-o, numai foarte puţini ar fi putut să o citească; prin urmare, ei aveau nevoie de ajutor special, de care mai târziu Biserica n-a avut nevoie şi care a fost retras.
În această scrisoare către Biserica din Corint, apostolul, după ce vorbeşte despre aceste diferite daruri, spune: „Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună”. Apoi el continuă şi arată superioritatea roadei Iubirii. Oricine are Spiritul sfânt trebuie să aibă cel puţin o măsură din această roadă, fie că este floarea mică ce conţine mugurul fructului, fie că este fructul parţial dezvoltat, fructul deplin dezvoltat sau fructul copt. Dumnezeu, Tatăl nostru, care Se uită la inimă, ştie cum Spiritul Său sfânt din inima noastră caută să controleze carnea, să îndrumeze mintea şi toate cuvintele şi faptele. Noi nu suntem capabili să ne judecăm inimile unul altuia. Apostolul a spus că el nu se simţea în stare să se judece potrivit nici pe sine, ci a lăsat pentru Domnul judecata. El ştia că inima lui era loială şi că el se străduia să fie cum dorea Domnul. Cu toate că era conştient de incapacitatea sa de a „practica binele pe care îl vrea”, el ştia că Învăţătorul îi accepta loialitatea inimii; aşa încât el făcea tot ce putea şi lăsa restul în seama lui Dumnezeu.
Credinţa noastră şi speranţa noastră în Domnul ne conduc la o străduinţă serioasă de a dezvolta roada iubirii în toate diferitele şi frumoasele ei faze. Blândeţea este o parte din iubire, supunerea este o parte din iubire, tot aşa şi umilinţa şi dragostea frăţească. Întrebarea în discuţie la fiecare copil al lui Dumnezeu nu este cât de înalt şi de bine construit sunt eu, sau cât de arătos sau de bine educat sunt, sau câte relaţii după trup am, sau cât de multe sau cât de frumoase predici am ţinut, sau nici chiar câţi am adus la cunoştinţa Adevărului? Dar întrebarea vitală este: Cât de mult din calitatea iubirii am dezvoltat? Cât de mare este asemănarea caracterului meu cu cel al lui Cristos?
