SEMNIFICAŢIA PREZENŢEI REGELUI

Venirea regelui să-Şi ia Împărăţia va însemna o examinare, judecare şi tratament atât personal şi naţional, cât şi al bisericii. Când Împărăţia va fi pe deplin inaugurată, va însemna curmarea viciului într-o manieră şi într-un grad cum n-a fost încercat de nici un reformator pământesc. Nu va fi nici o îngăduinţă de a face rău în nici o formă. Singura libertate acordată va fi libertatea de a face bine. Nu este de mirare că atât de puţini se bucură la vestirea întoarcerii Regelui de drept al pământului pentru a domni. Pentru mulţi aceasta va însemna pierderea avantajelor lor prezente asupra semenilor. Pentru mulţi va însemna interzicerea şi îndepărtarea păcatelor pe care acuma şi le îngăduie şi de care se bucură.

Dar nu numai că Regele şi Împărăţia vin, ci sunt aici; iar prezentele tulburări şi clătinări din biserică şi stat, şi trezirea generală a poporului, sunt rezultatele influenţelor care emană de la Rege şi de la Împărăţie. Deşi oamenii nu ştiu, lovirea produsă de Împărăţia lui Dumnezeu este cea care pregăteşte chiar acum eşuarea tuturor împărăţiilor pământului, pentru a se deschide calea stabilirii dreptăţii în lume, pentru ca inimile oamenilor să poată fi umilite şi pregătite pentru Guvernul cel drept care trebuie să preia controlul pământului. Oamenii din lume nu-şi pot da seama de aceasta; pentru că această Împărăţie nu vine aşa încât să se observe pe dinafară — cu prezentare şi manifestare exterioară. De aceea ei nu pot zice: „Uite-o aici” sau „Uite-o acolo”.

În ciuda războiului îngrozitor care vuieşte acum, devenind tot mai grozav şi mai ucigător cu fiecare zi, aceştia continuă să spere la pace, încercând să se convingă pe sine şi pe alţii că în curând necazul trebuie să înceteze, şi că apoi lucrurile vor continua ca şi înainte. Ei se orbesc pe sine faţă de adevăratele condiţii şi refuză să creadă că Dumnezeu a hotărât să permită ca acest necaz să se întindă şi să cuprindă întreaga lume, şi să producă răsturnarea completă a ordinii prezente de lucruri. Egoismul, mândria şi iubirea de bani le-a închis ochii. Dăm aici un extras dintr-un poem scris cu câţiva ani în urmă de un pastor creştin, care descrie convingător condiţiile prezente şi judecata lui Dumnezeu care trebuie să vină acum asupra lumii pentru binele lor durabil:

((162))

„Vai este Veacului acesta când auru-i zeu, şi legea-i doar glumă solemnă,

Care pe infamii-ndrăzneţi a zdrobi pe cei nobili şi buni îi ajută! 
Când Mamona-şi aruncă peste milioane cu forţă hamu-i aurit, 
Cu biciu-i îmblânzeşte şi-i mână pe căile largi de păcat; 
În timp ce sub cer trâmbiţa Adevărului răsună slab peste toată această debandadă, 
Iar praful şi fumul pământului, precum şi păcatul acoperă a cerului lumină binecuvântată. 
Aşteaptă apoi fulgerul! Fulgerele de foc ale lui Dumnezeu trebuie să despice-ntunericul ce sufocă, 
În dreaptă mânie să purifice lumea în a Sodomei teribilă soartă.”

Dar noi suntem recunoscători că în timp ce judecăţile unui Dumnezeu drept împotriva păcatului trebuie să vină acum, totuşi rezultatele finale vor fi glorioase, când lumea va veni pedepsită, supusă, purificată prin grozavul botez de foc şi sânge; când vor ajunge să vadă că păcatul, egoismul şi corupţia au produs rezultatul lor legitim. Atunci omenirea va fi gata să strige către Domnul şi să tânjească după eliberarea Lui, şi ei Îl vor implora, iar El se va ridica şi-i va binecuvânta.

Însă venirea Regelui înseamnă multă strâmtorare şi răsturnarea generală a împărăţiilor acestei lumi care, în timp ce pretind a fi împărăţiile lui Dumnezeu, de fapt sunt sub controlul „prinţului acestei lumi”, Satan, a „domnului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Ioan 14:30;16:11; Ef. 2:2). Înseamnă clătinarea societăţii într-o manieră şi într-o măsură cum niciodată n-a fost înainte, şi atât de complet încât nu va mai fi necesară niciodată o altă clătinare (Ev. 12:26, 27). Înseamnă sfărâmarea în bucăţi a imperiilor şi guvernelor lumii ca vasele unui olar. Înseamnă trecerea „cerurilor” eclesiastice prezente şi căderea multora din „stelele” lui strălucitoare. În prezent lumina soarelui adevăratei Evanghelii, şi lumina lunii Legii cu tipurile şi umbrele ei, sunt ascunse de norii groşi ai înţelepciunii lumeşti. „Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge.” Ioel 2:30, 31.

În timp ce mulţi s-ar bucura să vadă societatea eliberată de multe din ulcerele ei egoiste, care-i storc viaţa, se pare că ei îşi dau seama că un Judecător atât de just şi imparţial cum este Domnul ar putea să îndepărteze anumite păcate de mult îndrăgite de care ei doresc să se agaţe; ei se tem să nu le fie atins egoismul personal. Şi temerile lor sunt bine întemeiate. El va aduce la lumină toate lucrurile ascunse ale întunericului, şi va corecta şi suprima păcatul şi egoismul, atât personal cât şi public. El va expune adâncimile corupţiei de care niciodată înainte nu şi-au dat seama. El va „face din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul ascuns”. El va „răsturna pe cei ce locuiau pe înălţimi…cetatea îngâmfată (Babilonul) a doborât-o la pământ, . . . în ţărână”. El va răsturna pe cei care au „făcut din minciună locul lor de scăpare”. Is. 28:15, 17, 18; 26:5, 6.