Vedem aceste practici care au intoxicat lumea . Din acele timpuri se trag toate , pentru ca satana a lucrat foarte inversunat la mintea poporului Lui Dumnezeu , a vazut ca are success si astfel a raspandit eroarea . Sa fim dar atenti ca nu cumva sa fim si noi atinsi in vreun fel , chiar foarte subtil .
„A practica dreptatea şi judecata este mai plăcut Domnului decât o jertfă.” „Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele şi luarea aminte mai mult decât grăsimea berbecilor.”
R 5430 W. T. 1 aprilie 1914 (pag. 100-102)
Aceste cuvinte au fost adresate poporului ales al lui Dumnezeu, evreii. Naţiunea lui Israel intrase în relaţie specială cu Dumnezeu. La Muntele Sinai intraseră în legământ cu El şi se angajaseră să facă dreptate şi judecată. Aceasta a fost o cerinţă a lui Iehova. Dar părea a fi o tendinţă să creadă că jertfele erau în mod special plăcute Domnului. Unii păreau înclinaţi să simtă că nu conta cât de nedrepţi fuseseră, ei puteau oferi o jertfă şi totul să fie bine. Dar Iehova a arătat că aceasta nu era de ajuns. Legea Lui era o cerinţă şi trebuia să fie înainte de orice altceva, în timp ce aceste jertfe speciale de mulţumire pentru victorii etc., erau privilegii, prinosuri voluntare. Legea cerea loialitate deplină faţă de Dumnezeu.
Relaţia lui Israel cu Dumnezeu ca popor al Său era bazată pe Lege. Această Lege cuprindea dreptatea şi judecata. Israeliţii trebuiau să facă potrivit poruncilor ei — întâi în privinţa lui Dumnezeu, apoi în privinţa omului. Trebuiau să nu fure, să nu ucidă, să nu râvnească etc. Esenţa şi substanţa Regulii de Aur era întruchipată în ea.
A face dreptate înseamnă a face ceea ce este just, drept, echitabil; a face judecată ar fi a lua decizii drepte în minte, a hotărî just. O persoană ar putea fi foarte justă în afacerile sale cu alţii. Ar putea fi foarte atentă să nu înşele pe nimeni nici măcar cu un bănuţ, şi totuşi în mintea sa ar putea avea idei neiubitoare, necaritabile despre alţii şi să spună lucruri nedrepte despre ei. Acest sfat al Înţeleptului pare să păzească nu numai împotriva săvârşirii nedreptăţii, ci şi împotriva nutririi gândurilor rele. Deciziile minţii noastre, precum şi acţiunile, trebuie să fie în armonie cu principiile dreptăţii.
Mulţi şi-au spus tot mereu: Văd că aranjamentele şi condiţiile actuale din biserici sunt contrare simplităţii Evangheliei lui Cristos şi practicii Bisericii timpurii. Văd că se practică şi se învaţă mult ce nu este aprobat de Scripturi. Dar ce pot face? Sunt identificat cu acest sistem şi sunt angajat să sacrific pentru zidirea lui. Dacă mă retrag, va însemna mai mult sau mai puţin dezastru sau pierdere pentru el şi pentru mine. Aş dori să fiu liber de instituţiile umane şi să mă ocup de lucrarea Domnului pe linia Cuvântului Său, dar nu pot pleca; se pare că sunt necesar. Acesta pare a fi cel mai convenabil loc pentru mine ca să lucrez şi să sacrific.
Domnului nu-I plac astfel de argumente. Mesajul Său pentru noi este că ascultarea este mai bună decât jertfele, oricât de activi şi de ocupaţi am putea fi. El ne spune clar că nici o jertfă pe care am putea-o oferi nu-I va fi plăcută decât dacă mai întâi suntem ascultători de Cuvântul Lui. El îi cheamă acum pe toţi urmaşii lui Cristos care sunt încă în Babilon: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei! Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei”.Apoc. 18:4, 5.
