Vol. 11 Noiembrie-Decembrie 2003 Nr. 1
„Beţi toţi din el”
„Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu?” Matei 20:22
R5599 W. T. 15 decembrie 1914 (pag. 382-383)
Întâmplarea relatată în contextul nostru a avut loc chiar înainte de moartea Domnului. El mersese la Ierusalim. Făcuse o intrare triumfală în cetate. Acum aştepta marele punct final al experienţelor Sale. El prevenise pe ucenicii Săi şi le explicase că preoţii cei mai de seamă Îl vor da să fie răstignit.
Dar apostolii în general n-au înţeles cuvintele Domnului. În multe ocazii cuvintele Sale au fost figurative. Aşa că acum ei se întrebau ce voia să spună El. Nu ştiau ce fel de figură de stil putea fi aceasta. Ei gândeau că se apropia timpul şederii Sale pe Tron şi că ei vor fi cu El. Atât de deplin erau convinşi că stabilirea Împărăţiei era aproape, încât Sf. Iacov şi Sf. Ioan — mama lor vorbind în locul lor, ca avocat — au cerut ca atunci când va veni în Împărăţia Sa, ei doi să poată sta alături de El, unul la dreapta, celălalt la stânga. Ei aşteptau ca într-o zi sau două să aibă loc evenimente importante care să-i ducă în Împărăţie.
Răspunsul Domnului nostru la această cerere a fost intenţionat nu numai pentru ucenicii din faţa Lui, ci neîndoielnic pentru toţi ucenicii Săi de-a lungul Veacului Evanghelic, pentru a pune în faţa lor condiţiile în baza cărora urma să fie obţinută Împărăţia. Domnul nostru a declarat lucrurile foarte clar, întrebând pe Iacov şi pe Ioan: „Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” Ei n-au înţeles deplin aceste cuvinte, dar şi-au dat seama că însemnau un anumit fel de moarte. „Puteţi voi?” — Vreţi? Ei au răspuns că puteau.
Cuvântul puteţi, deşi conţine ideea de forţă, putere, totuşi exprimă şi ideea de dispoziţie; fiindcă se referă la voinţă. Ideea nu este: Puteţi voi din punct de vedere fizic? ci: Puteţi voi din punct de vedere mintal? Ideea ar fi reprezentată potrivit prin cuvântul vreţi. Sunt voinţele voastre destul de puternice? Cei doi ucenici au decis că erau. „Da, Doamne, avem voinţa să facem totul, orice ar fi.” Ei erau predaţi pe deplin Domnului, să-I facă voia. Erau dispuşi pentru orice. Aveau o astfel de apreciere pentru Împărăţie şi o astfel de încredere în Domnul, încât orice era pe cale să facă El, erau dispuşi să facă şi ei.
