RESPONSABILITATEA NOASTRĂ PRIVIND ADEVĂRUL PREZENT
„Cuvântul Domnului … în inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut.” Ieremia 20:9
R 5489 W. T. 1 iulie 1914 (pag. 197-198)
Ne îndeplinim noi însărcinarea?
Arde în noi acest minunat Mesaj, acest Mesaj asemenea căruia n-a mai fost dat să fie vestit niciodată înainte oamenilor sau îngerilor? Îl vestim noi, pentru ca inspiraţia lui să facă şi alte inimi să se aprindă? Putem cânta cu poetul:
„Îmi place să spun Istoria,
Care pentru mine a făcut atât de mult!
Şi chiar acesta e motivul
Pentru care ţi-o spun şi ţie acum”?
Dacă ne abţinem de a vesti Veştile Bune, rezultatul va fi că focul Spiritului sfânt al lui Dumnezeu se va stinge în noi. Şi dacă lumina care este în noi devine întuneric, cât de mare va fi acel întuneric! Posesiunea Adevărului — Mesajul lui Dumnezeu — aduce cu ea mare responsabilitate. Ne vom dovedi credincioşi lui? Vom arăta Dumnezeului nostru profunda noastră apreciere a bunătăţii Sale iubitoare în aceea că ne-a acordat cunoştinţa minunatului Său Mesaj de mântuire, Planul Său glorios, cu timpurile şi perioadele lui?
Există o deosebire între modul de operare a Spiritului Domnului în copiii Săi acum şi în zilele profetului Ieremia şi ale altor profeţi sfinţi. În timpul Veacului Iudeu, Spiritul sfânt a acţionat asupra servitorilor şi purtătorilor de cuvânt ai lui Dumnezeu într-un mod mecanic. Acum poporul Domnului are atât Mesajul Său în Cuvântul scris al Său, cât şi conceperea Spiritului, care ne dă o înţelegere spirituală imposibilă poporului Său din veacurile trecute. Tainele lui Dumnezeu sunt acum dezvăluite copiilor Săi credincioşi, veghetorilor; şi nouă ne este dată o înţelegere clară a „lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu”, unele aspecte care n-au fost revelate niciodată până în timpul prezent, nici chiar celor mai credincioşi dintre sfinţii Domnului. 1 Tesaloniceni 5:1-6.
