„Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Vers. 7.
R5561 W. T. 15 octombrie 1914 (pag. 317-318)
Apostolul îi numeşte fraţi pe aceşti creştini consacraţi, şi îi instruieşte cum să se poarte cu unii dintre semenii lor care ar putea fi prinşi într-o greşeală, care ar putea fi încurcaţi în oarecare formă de păcat, nu din cauză că sunt în armonie cu păcatul, ci din cauza slăbiciunii cărnii sau prin mediu nefavorabil. Cei mai spirituali din biserică ar trebui să se străduiască să-l restabilească pe cel în greşeală la o stare a dreptăţii şi părtăşiei cu Dumnezeu. Aceasta s-o facă într-un mod blând, amintindu-şi că şi ei sunt imperfecţi în carne şi că pot şi ei cândva să cadă în mod necugetat în păcat, contrar intenţiilor inimii lor.
În acest mod ei urmează „să-şi poarte sarcinile unul altuia” — ajutându-se unul pe altul în lupta împotriva slăbiciunilor cărnii şi a asalturilor păcatului. În acest mod ei vor împlini legea generală a lui Cristos.
