Vol. 16, Septembrie-Octombrie 2009, Nr. 6
RĂBDAREA, UN HAR DE BAZĂ AL CARACTERULUI
”Căci aveţi nevoie de răbdare îndurare bucuroasă, pentru ca împlinind voia lui Dumnezeu, să puteţi primi făgăduinţa împlinirea ei.”Evrei 10:36.
R 5332 W. T. 15 octombrie 1913 (pag. 312-314)
Apostolul se adresează Bisericii creştine — vouă, care aţi părăsit lumea, care L-aţi acceptat pe Cristos ca Purtătorul vostru de Drapel, precum şi Răscumpărătorul vostru, care căutaţi să mergeţi în urmele paşilor Săi şi v-aţi consacrat Domnului viaţa — voi ”aveţi nevoie de răbdare”. Într-o oarecare măsură aţi făcut voia lui Dumnezeu când v-aţi consacrat să fiţi morţi cu Cristos. Dar acea voie a lui Dumnezeu a fost mai adânc întipărită în voi când aţi început să vă daţi seama mai mult decât la început ce înseamnă acest sacrificiu şi că numai cei care suferă cu Cristos vor domni cu El.
”După ce aţi fost luminaţi” aţi văzut problema mai clar şi ”aţi dus o mare luptă de suferinţe”. Acest lucru a fost bun. Dar sf. Pavel continuă şi arată în context că unii, după ce şi-au demonstrat zelul un anumit timp, devin reci. Ei obosesc în facerea binelui. şi el ne spune că astfel aceştia se taie singuri de la favoruri, privilegii şi binecuvântări care aparţin Bisericii lui Cristos. Sfatul său este ca acei care sunt încă loiali lui Dumnezeu din inimă să continue tot aşa şi să exercite răbdare, amintindu-şi că aceasta este unul din harurile de bază ale caracterului creştin. Mulţi au în mod natural puţină iubire, puţină gentileţe, puţină răbdare, puţină blândeţe etc. Dar după ce începem să creştem în harurile Spiritului sfânt, avem nevoie de răbdare pentru a stăpâni carnea, spiritul lumii, spiritul egoismului.
