Pacea Domnului !
Frumoase daruri avem printre care si mana de azi unde vedem mai la urma o fraza care mi-a atras atentia in mod deosebit ” o minte ce este fortificată şi întărită prin Cuvântul Domnului în toate lucrurile şi care, prin urmare, deşi este cu totul fără teamă de om, este înţeleaptă în a judeca timpurile, anotimpurile şi metodele pentru întrebuinţarea energiei iubirii, care arde ca un foc în inima consacrată.” . Ma gandesc la Studiul 4 care ne da oarecum destul de amanuntit starea actuala a omenirii de egoism prin prisma politica economica si sociala si chiar cea personala prin mofturi , pretentii si alte rele .
Ideea este ca si aceste studii ne pot fi de folos , desigur nu studiate foarte amanuntit dar cu impartialitate si fara a aluneca pe panta ponegririi ( sa scoatem in evidenta si lucrurile pozitive si atunci temperam pornirile noastre naturale) , ele totusi ne reamintesc de complexitatea lucrurilor si ne dam seama de incapacitatea omenirii in acest context , iar pe plan personal ne readuc aminte sa nu mai vociferam , sa nu mai murmuram si sa ne exprimam nemultumirile la adresa conducerilor acestei lumi .
Deci sa nu uitam complexitatea a toata structura actuala si neputinta omenirii , doi factori decisive in modul nostru de gandire asupra lucrurilor in ansamblu vis a vis de mediul in care traim si ceea ce invatam !!!!!!
Multumim Domnului pentru toate .
Împăcarea omului cu Dumnezeu – Studiul VIII
Calea Împăcării – Spiritul sfânt al lui Dumnezeu
pag.198
Să nu uităm deci, că oricât de folositor ar fi ca servitor, spiritul fricii nu este de la Dumnezeu şi nu trebuie să fie admis niciodată în castelul inimii creştine, care trebuie să fie complet predat ca reşedinţă a diferiţilor membri ai familiei Spiritului sfânt – iubirea, bucuria, pacea etc., căci iubirea desăvârşită izgoneşte frica, precum şi pe toţi membrii familiei spiritului nesfânt – mânia, răutatea, ura, gelozia, frica, nemulţumirea, mândria, ambiţiile lumeşti etc. Apostolul declară: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă”. 2 Tim. 1:7.
Uneori atacul vine din spate şi nu din faţă – frica pentru prieteni şi pentru lume etc., o lipsă a dispoziţiei de a se încrede în Dumnezeu în privinţa altora, deşi dispus a se încrede în El pentru sine. Şi aceasta este o chestiune serioasă: căci ea în mare măsură izgoneşte spiritul păcii şi bucuriei şi îndrumă greşit energiile. „Duhul fricii” spune: Este o mare greşeală a gândi că Cristos a murit pentru toţi; şi este o mare îndrăzneală a crede că toţi trebuie să obţină în cele din urmă binecuvântarea ocaziei de viaţă ca rezultat al răscumpărării. Sau, dacă frica nu reuşeşte să ne învingă, tovarăşul ei cel rău, „duhul rătăcirii”, ar putea încerca să ne conducă în direcţie opusă, să ne facă să credem în mântuirea universală pentru viaţa veşnică – sugerând mândrie din partea lui Dumnezeu, care L-ar împiedica să-i distrugă pe păcătoşii cu voia.
„Duhul rătăcirii” pretinde a fi mai înţelept decât Cuvântul lui Dumnezeu şi sugerează raţiunii umane că ea ar trebui să judece pe Dumnezeu după propriile sale standarde, mai degrabă decât să-şi corecteze propriile standarde după Cuvântul revelaţiei divine. Astfel, în diferite moduri, spiritul rătăcirii, spiritul fricii şi spiritul robiei, care sunt toate elemente ale spiritului Adversarului, ale spiritului nesfânt, acuză de minciună declaraţiile Spiritului Adevărului, care ((199)) spun că „Isus … prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea pentru toţi” şi că prilejul binecuvântat de a veni în armonie cu Dumnezeu, sub condiţiile Noului Legământ, vor fi în final oferite fiecărei făpturi; iar atunci când fiecare va fi adus la cunoştinţa Adevărului, va fi judecat prin Adevăr şi fie va fi aprobat pentru viaţă veşnică, fie va fi condamnat la nimicire veşnică, moartea a doua. „Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.” 1 Ioan 4:5, 6; Fapt. 3:23.
