R5506 W. T. 1 august 1914 (pag. 227-230)

Mijlocul prin care vin toate binecuvântările noastre

Înţelegem deci că Cristos este îndestularea pe care Dumnezeu a prevăzut-o pentru noi în toate ((878)) privinţele. „Care ne-a fost făcut Înţelepciune de la Dumnezeu, Dreptate [îndreptăţire], sfinţire şi răscumpărare îeliberareş” (1 Cor. 1:30). Mai întâi, aflând despre lucrarea Sa de sacrificiu pentru noi, primim înţelepciunea, instruirea şi îndrumarea necesare, prin care putem veni la Tatăl prin meritul Lui. Şi El este Înţelepciunea noastră pe tot parcursul drumului. Tatăl ceresc a avut un Plan glorios înainte de întemeierea lumii; acest lucru a fost lăsat să se înţeleagă în Eden, chiar după cădere. La timpul potrivit El a făcut încă o aluzie la acest Plan prin Enoh şi prin Avraam, iar mai târziu prin Moise şi prin profeţi. Dar modul în care lumea urma să beneficieze de el a fost ascuns, totul a fost ţinut secret.

Numai când a venit Isus a fost deschisă, a fost arătată calea vieţii. „El [Cristos] … a adus la lumină viaţa şi neputrezirea prin Evanghelie.” Esenţa Evangheliei nu fusese nici măcar declarată, cu atât mai puţin cunoscută, înainte de a veni Isus. Apostolul Pavel spune că această mântuire a „început să fie vestită de Domnul, ne-a fost adeverită de cei care au auzit-o” (Evr. 2:3). Domnul nostru a început să o vestească; dar secretul Evangheliei, Taina ei, n-a fost dezvăluită plenar până după Cincizecime. Isus a început să o înţeleagă clar numai după ce a fost conceput de Spiritul sfânt — numai atunci a început să ne pună în faţă calea vieţii şi a nemuririi. Chiar şi atunci cuvintele Lui au fost pilduitoare, şi numai când urmaşii Lui au fost concepuţi de Spiritul sfânt au fost capabili să intre în „lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”.