„CEASUL ÎNCERCĂRII”
W. T. 1916 (pag. 327-331)
Este oare în zadar faptul că Domnul şi-a instruit poporul, că timpul din urmă al acestei vîrste Evanghelice va fi un „ceas al încercării” asupra întregii lumi? (Apoc. 3:10). Cu si-guranţă că n-am fost învăţaţi de Domnul în zadar. Astfel, toţi cei loiali Lui îşi pun platoşa, coiful şi încălţămintea şi-şi iau sabia şi scutul. Dacă n-am intrat în încercări severe, ştim că trebuie să le aşteptăm şi să ne pregătim ca să avem experienţă şi practică în măsură să ne putem apăra vitejeşte în „ceasul încercării”.
Deoarece sîntem învăţaţi că acest „ceas al încercării” vine peste întreaga lume, ca şi peste biserică, înţelegem că trebuie să fie ceva în aer, ca să spunem aşa, care va afecta pe toţi. Noi credem că această încercare este ceva ce se răspîndeşte treptat, în toate direcţiile; şi Invaţătorul ne-a asigurat că, dacă aceste zile n-ar fi scurtate prin stabilirea împărăţiei Sale în mîinile aleşilor, nimeni n-ar supravieţui.
Cum înţelegem, aceasta înseamnă că spi-ritul egoismului şi ambiţiei, care deja operează între neamuri, le duce nebuneşte la război pentru supremaţie comercială, un spirit care va creşte tot mai mult, şi va cuprinde totul, pretutindeni. Acest spirit se vede în ţara noastră în greve, etc., fiecare îşi caută propriile interese şi este dornic să se lupte pentru poziţii, privilegii, onoruri etc.
Dar pe noi ne interesează mai mult biserica şi să vedem cum acest „ceas al încercării” va cuprinde poporul Domnului. Ceea ce scriem este departe de ceea ce am dori, dar este datoria noastră faţă de cauza şi faţă de poporul Domnului. Noi credem că o mare criză este asupra studenţilor Bibliei şi că, cu cît aceasta se poate discerne mai curînd, cu atît se poate trece mai bine peste ea. Aceasta poate însemna dezbinare dar, după cum declară apostolul, dezbinările sînt necesare uneori pentru ca să se poată distinge învăţăturile, cursul şi metodele aprobate, şi pentru ca să fie mai bine apreciaţi învăţătorii adevăraţi — 1 Cor. 11:18, 19.
Înainte de a menţiona partea tristă, menţionăm una pentru încurajare generală: adică, după cîte ne dăm seama din relaţiile cu prietenii la convenţii, etc., n-a existat niciodată un timp cînd în rîndurile studenţilor Bibliei să fi existat un astfel de spirit de supunere, blîndeţe, răbdare, iubire, inteligenţă, credinţă şi bucurie, ca şi acum.
