SFÂNTUL PAVEL ÎN ATENA

Fapte 17:16-34

Atena, centrul intelectual al lumii vechi — Pretutindeni chipuri ale zeilor lor — Propovăduind în Partenon — Esenţa discursului Apostolului — Diferenţa fundamentală între filosofia greacă şi învăţăturile scripturale — Adevărul respins de către cei înţelepţi în felul lumii — Filosofia greacă deţine încă influenţă asupra mulţimii — Numai puţini cred adevărul

„Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa.” Versetul 28 .

W.T. 1 Iulie 1916 (pag. 198-200)

În timp ce Sila a rămas cu bereenii să-i întărească şi să-i stabilească, deoarece Timotei rămăsese în Tesalonic şi Luca în Filipi, Sf. Pavel a plecat singur spre Atena, pe vremea aceea centrul de cultură, inteligenţă şi înţelepciune al lumii. Aceasta era o cetate-colegiu, unde locuiau cei mai distinşi filosofi ai lumii, ca instructori în marile ei colegii la care veneau cei mai străluciţi şi mai capabili gânditori ai lumii. Atena s-a lăudat că în timpul unui secol de dominaţie intelectuală ea a dat mai mulţi giganţi intelectual decât a dat tot restul lumii timp de cinci secole. Ierusalimul a fost centrul religiei adevărate; Roma a fost centrul mondial al autorităţii imperiale; iar Atena a fost capitala intelectuală a lumii.

Nil putem imagina pe Sf. Pavel umblând pe străzile acestei mari cetăţi, admirândui arhitectura — cea mai frumoasă din lume — ascultândui pe unii dintre profesorii de ştiinţă din ziua aceea şi remarcând numeroasele monumente cu care cetatea era cu totul înţesată. Pliniu, istoricul, spune că aproximativ pe timpul acela Atena avea mai mult de trei mii de statui publice şi un număr nesfârşit de chipuri mai mici în casele particulare. El notează că pe o stradă în faţa fiecărei case era câte un stâlp pătrat care susţinea bustul zeului Hermes. Fiecare poartă şi fiecare stâlp îşi avea zeul protector. Fiecare stradă avea sanctuarul ei.

Nu ne mirăm citind că inima Apostolului se întărâta privind această cetate luminată, cu totul dedată la idolatrie, după cât se vede în neştiinţă de Dumnezeul cel adevărat! L-a apucat dorinţa să le spună acestor oameni înţelepţi în felul lumii despre marele Creator, despre Înţelepciunea, Dreptatea, Iubirea şi Puterea Lui. Ca deobicei el a găsit sinagoga evreiască; şi acolo a discutat cu evrei şi cu persoane evlavioase. Mai mult, el a vorbit zilnic în pieţe cu toţi cei care erau dispuşi. Traducerea nostră (englezească — n. t.) spune că el avea dispute; dar învăţaţii admit în general că acest cuvânt nu reprezintă bine ideea din original, care mai degrabă înseamnă a conversat sau a adus argumente. Disputele, în sensul obişnuit al cuvântului, au puţină valoare şi fac puţin bine, sau nu fac deloc.

Unii l-au numit pe Apostol palavragiu, vrând să spună că nu exista nici raţiune nici sens în prezentările lui. Alţii au gândit mai favorabil şi au fost curioşi să le ţină un discurs formal. Astfel, în providenţa Domnului s-a deschis calea pentru ca Sf. Pavel să ţină un discurs despre Planul Vârstelor printre cei înţelepţi ai lumii, pe Colina lui Marte, probabil în marea construcţie cunoscută ca Partenon. Aceasta trebuie să-i fi părut Apostolului o deschidere favorabilă — să găsească oameni inteligenţi interesându-se cu adevărat de Evanghelia pe care el o vestea. Totuşi, curiozitatea atenienilor, ca şi a celor din lumea de astăzi, era superficială. Ei doreau să fie în pas cu orice teorie nouă, în special ca să-şi poată apăra mai bine propria poziţie de care erau deja ataşaţi.