IERTARE—Cât de cuprinzătoare. (Q280-2)
Întrebare (1912-Z)—1—”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate” (1 Ioan 1:9). Cât de cuprinzător este cuvântul „orice” de aici?
Răspuns—Cu excepţia păcatului împotriva Spiritului sfânt (Mat. 12:31, 32), toate felurile de păcate printre fiii oamenilor vor fi iertate, atât în acest veac cât şi în cel viitor. Spiritul sfânt aici denotă o lumină, o inteligenţă privind scopul lui Dumnezeu. Oricine ar păcătui cu voia şi conştient împotriva lui Isus, ar fi vinovat de blasfemie împotriva Spiritului sfânt. Dar dacă huleşte numele lui Isus, fiind înşelat în vreun fel, atunci păcatul nu este blasfemie împotriva Spiritului sfânt şi poate fi iertat. În cazul Bisericii, aceste păcate care se pot ierta vor fi iertate prin Avocatul, care S-a înfăţişat pentru noi la Tribunalul Ceresc şi ne poate readuce la favoare cu Tatăl, dacă nu păcătuim împotriva luminii şi cunoştinţei depline. A face aceasta ar însemna a ne îndepărta pe noi înşine din mâinile Lui.
Dar poate exista un păcat parţial voit — un păcat în care au avut o parte superstiţia sau slăbiciunea, şi o anumită măsură de voinţă. Cât despre modul în care poate fi posibil acesta, răspundem că există o diferenţă între iertarea de abaterea morală şi iertarea păcatului. De exemplu, un copil a comis o greşeală şi părintele spune: „Te voi pedepsi pentru ce-ai făcut”. Ar putea exista două părţi ale pedepsei, una corporală şi alta nemulţumirea părintelui.
La unii copii ultima parte a pedepsei, norul dintre copil şi părinte, ar fi insuportabilă. Atunci părintele ar putea spune: „Din moment ce îmi spui că îţi pare rău şi că nu vei mai face asta niciodată, te iert. Dar ţi-am spus că pentru neascultare va fi o pedeapsă. Voi face pedeapsa atât de uşoară cât judecata mea va găsi că este bine, dar trebuie totuşi să suporţi pedeapsa”. Şi ceea ce ar fi potrivit pentru un părinte pământesc putem considera că ar putea fi făcut şi de către Tatăl Ceresc.
În cazul profetului David: el a comis două păcate foarte serioase, grave — unul cu privire la Urie şi la soţia lui Urie, şi al doilea cu privire la moartea lui Urie. Dar ne amintim cu ce perseverenţă a stăruit David la Domnul; şi deşi Domnul Şi-a arătat iertarea, totuşi trebuia să fie o pedeapsă. Fiul lui David a murit — 2 Sam. 12:15-22.
Din nou, Satan l-a provocat pe David să numere pe Israel, contrar poruncii Domnului; Dumnezeu a fost nemulţumit şi a lovit pe Israel. Din nou David s-a pocăit şi s-a rugat serios pentru iertare. Domnul i-a oferit trei lucruri, din care să aleagă unul ca pedeapsă pentru păcatul său. „Îţi pun înainte trei lucruri”, a spus Domnul, „alege unul din ele şi ţi-l voi face. Alege: sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii distrus înaintea potrivnicilor tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară şi îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ţinutul lui Israel” (1 Cron. 21:10-14). Înţelegând propria-i slăbiciune, David, în umilinţă a refuzat să facă o alegere. A fost trimisă peste Israel ciuma timp de trei zile şi au căzut şaptezeci de mii de oameni; dar, între timp, înainte ca pedeapsa să ajungă la David, el primise iertarea Domnului pentru păcatul său.
Aşa este cu păcatele poporului Domnului. Dacă există mai multă sau mai puţină ignoranţă, atunci pedeapsa este proporţională cu măsura voinţei. Ispitele vin la noi şi la toată lumea. Cristos a murit pentru păcatul omului, din care El iartă întreaga familie umană — acum Biserica, iar lumea în ziua ei de încercare.
