Extras din turnul de veghere cel vechi

Cine este aproapele meu?

—Ex. 20:12-21; Luca 10:27-37

  1. Cele zece porunci date de Dumnezeu poporului Israel, prin mijlocirea lui Moise, au fost scrise pe două table de piatră. Pe una au fost scrise primele patru porunci în legătură cu Personalitatea lui Dumnezeu. (Ex. 20:2-4,6-11) Pe cealaltă, ultimele şase porunci referitoare la îndatoririle „oricărui om”. (Ex. 20:12-17; Ecl. 12:13) Spiritul sau miezul celor 6 porunci, Isus 1-a rezumat în aceasta una singură: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. (Mat. 19:19) Să nu faci aceasta, sau să nu faci aceea, se poate spune de o mie de ori în fiecare zi; dar în porunca „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, sînt cuprinse toate înda­toririle ce ai faţă de aproapele. Cine iubeşte pe aproapele său, acela nu va face nici o pagubă, nici o vătămare materială sau morală, nici un rău nici în gînd, nici în vorbe, nici în fapte. De fapt iubi­rea împlineşte toate interdicţiile şi obligaţiile legii poruncilor. (Rom. 13:8-10; Mat. 22:36-40) In realitate, legea iubirii în libertatea ei împlineşte mult mai mult decît cere legea poruncilor—ea merge pînă la sacrificiul de sine. (v. loan 3:16,17; 6:51) De aceea legea iubirii este legea noii creaţiuni.—Gal. 5:13,14; Iac. 1:25; 2:12.