Vol. 5 Noiembrie-Decembrie 1997 Nr. 1
W. T. 1 februarie 1916 (pag. 40-41)
„OMUL ISUS CRISTOS”
După ce Isus prin schimbarea naturii Sale a ajuns să fie un om printre oameni, El Şi-a păstrat loialitatea faţă de Tatăl. El era numai un copil când Îl auzim zicând, „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2:49) După ce a aflat că nu putea să se ocupe de cele ale Tatălui până ce ajungea la vârsta stipulată în Legea sinaitică, El a rămas liniştit acasă până aproape la 30 de ani. Atunci S-a dus imediat la Ioan Botezătorul la Iordan; şi printr-un botez public El Şi-a mărturisit supunerea deplină faţă de voinţa Tatălui — consacrarea deplină a vieţii Sale, chiar până la moarte.
Atunci a venit asupra Lui o concepere a Spiritului sfânt, aşa cum este mărturisit de către Ioan. De asemenea, atunci Dumnezeu I-a acordat Celui conceput de Spirit o iluminare mintală specială; după cum citim, „Cerurile (lucrurile mai înalte) I S-au deschis”. Planul divin I-a fost clarificat, ceea ce includea propria Sa moarte ca antitipul şarpelui ridicat pe prăjină de Moise, ca antitipul viţelului de jertfă pentru păcat junghiat de Aaron, ca antitipul mielului de Paşti junghiat de israeliţi şi mâncat de ei pentru întărirea şi eliberarea lor din Egipt — eliberarea poporului lui Dumnezeu de sub jugul lui Satan şi din robia păcatului.
