R 5437a W. T. 1 aprilie 1914 (pag. 109-110)Din Darul Domnului prin Marea Lui Jertfa , fiind o asigurare si o promisiune atat de mare si minunata ma-m gandit sa extrag toate comentariile din diferite scrieri ale Fr. Russel unde trateaza acest verset .
In toate este acelasi mod frumos si armonios comentat versetul de asigurare a Tatalui Ceresc pentru toti cei ce il Iubesc , dar in mod deosebit in studiul 3 , unde Fr. Russel la timpul sau a vazut exact ce se intampla , dar in zilele noastre ? Efectiv parca au fost scrise ieri !!!!
Insa daca este sa comparam numarul celor care sunt in adevar azi , varsta si plecarea lor , cati vin la Adevar , cati parasesc Adevarul , cu ceea ce scrie Fratele in reprint vom trage concluzia ca nu mi este mult si probabil foarte , foarte putini vor intra in negura densa a anarhiei , daca nu poate nici unul din toti care sunt .
Unii poate vor spune ; mari exclusivisti mai sunt acestia !!! Daca insa luam in calcul promisiunile , maretia lucrarii , importanta lucrarii in Univers !!!! Atunci ………… ii indemnam sa vina si sa revina in exclusivism si sa lase teorii si explicatii fara nici un inteles si armonie ( da ……. am uitat …. doar si satana are teorii si explicatii , insa adevarul dur este ca 99.99……% din populatia globului o intelege , iar ceilalti de 0, 00001 pot face diferenta intr-e teorii si mai mult sa le vada efectul ) .
Studiu 3 pag.229
Deşi sunt indicii clare că unii dintre membrii în viaţă ai corpului vor fi martorii pregătirii furtunii şi vor avea parte de unele dintre necazurile pe care ea le va aduce, există şi indicii că nici unul dintre aceştia nu va trece cu totul prin ea, nici măcar nu va intra departe în ea. Cuvintele Învăţătorului, „Vegheaţi … ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla” (Luca 21:36), par să indice acest lucru. Şi totuşi, noi ştim că trecem deja prin începutul acestor necazuri (necazurile asupra Bisericii nominale legate de încercarea ei) şi că noi scăpăm, în timp ce mulţi de peste tot cad în eroare şi în necredinţă. Noi scăpăm, nu prin faptul că suntem luaţi de pe scena necazului, ci prin faptul că suntem susţinuţi, întăriţi şi păstraţi chiar în mijlocul lui prin Cuvântul Domnului, scutul ((229)) şi pavăza noastră (Ps. 91:4). Deşi admitem că în acelaşi fel unii membri ai corpului ar putea rămâne chiar până la sfârşitul timpului de necaz şi ar putea trece prin el în întregime, şi totuşi să scape astfel de tot necazul care vine, cu toate acestea este clar, credem noi, că toţi membrii corpului vor fi pe deplin eliberaţi — înălţaţi la starea glorioasă — înainte de a veni cele mai severe aspecte ale necazului — după ce corpul va fi complet şi uşa va fi închisă.
Am văzut furtuna pregătindu-se de ani de zile: oştile puternice se adună şi se pregătesc pentru bătălie, şi fiecare an care vine este martorul paşilor mai rapizi de înaintare spre criza prezisă; totuşi, deşi ştim că dezastrul fără egal trebuie să spulbere toată legea şi ordinea în abisul anarhiei şi al confuziei, noi nu ne temem; căci „Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna R 5799 W. T. 15 noiembrie 1915 (pag. 341-344) Profeţia scripturală, că „o mie vor cădea alături de tine (de Biserica adevărată) şi zece mii la dreapta ta” (Ps. 91:3-14), se împlineşte acum sub ochii noştri. Doctrina Răscumpărării, a sacrificiului înlocuitor al lui Isus Cristos pentru păcatele lumii, este proba. „Crucea” este acum marea piatră de poticnire, ca şi în zilele Răscumpărătorului nostru la prima Sa venire. Aproape toţi au căzut de la credinţa în această doctrină vitală şi fundamentală a creştinismului, a Bibliei. Marea majoritate consideră acum pe Isus doar ca un Exemplu pe care să-l urmăm în anumite privinţe, nu ca Răscumpărătorul nostru, Răscumpărarea noastră. După învăţăturile Scripturii, ne putem aştepta ca toţi în afară de „chiar cei Aleşi” ai lui Dumnezeu să se poticnească mai mult sau mai puţin prin erorile şi spiritul lumesc al zilelor noastre (Mat. 24:24-27; 2 Pet. 2:3-11). „Îngerul de lumină” al sofismelor puterilor răului şi al vindecărilor va înşela în mod sigur pe toţi care n-au ochii înţelegerii deschişi prin atenţia dată mărturiei Cuvântului sigur al lui Dumnezeu. Facerea multor minuni este una din vechile şiretlicuri ale lui Satan şi ale oştilor lui rele. Dacă boala şi moartea sunt într-o măsură considerabilă sub controlul lui Satan în timpul domniei răului (Evr. 2:14), de ce el, în starea actuală de urgenţă, când căderea lui este atât de aproape, nu şi-ar putea schimba metodele de lucru, ca să facă unele lucrări de vindecare, prin care să agaţe unele erori şi înşelări şi Să orbească din nou pe unii cărora li s-au deschis treptat ochii înţelegerii sub lumina aurorei Zilei Milenare, a Zilei lui Cristos? Noi credem că el adoptă această metodă şi o va face încă şi mai mult. Noi credem că Domnul nostru, prin întrebarea Sa, pertinent a sugerat aceasta când a spus: „Dacă Satan scoate afară pe Satan, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci, cum va dăinui împărăţia lui?” şi, „Dacă Satan se răscoală împotriva lui însuşi, este dezbinat şi nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul” (Mat. 12:26; Marcu 3:26). Aşadar, acum, deoarece împărăţia lui Satan este gata să fie răsturnată, se face efortul de a o sprijini prin multe minuni efectuate prin agenţii săi, unii fără s-o ştie, alţii cu voia, în mod fals şi în numele lui Cristos.
R 5437a W. T. 1 aprilie 1914 (pag. 109-110) „SUB ARIPILE LUI” „El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui.” Ps. 91:4. Psalmul 91 se aplică foarte clar la Biserică şi ar părea că se aplică foarte special la sfârşitul acestui Veac. Dar deoarece este adresat într-un mod personal, cum ar fi unei persoane, poate se referă la Cristosul în ansamblu, de la Cap la ultimul membru al Corpului. Domnul nostru Isus a avut încercări şi dificultăţi, şi a avut nevoie de protecţie şi grijă. El a mers la Tatăl ceresc şi a căutat ajutorul necesar. Şi la fel a fost cu tot poporul Domnului în continuare. Dar psalmistul pare să se refere în mod special la zilele noastre: „O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia”. Desigur, au fost ocazii în trecut când mii au căzut prin persecuţii etc., dar căderea menţionată aici pare să fie căderea de la starea de popor al lui Dumnezeu. Mulţi vor fi daţi la o parte, lezaţi, răniţi, dacă nu ucişi în marea bătălie ilustrată. Noi înţelegem că această bătălie este la încheierea acestui Veac Evanghelic. Puterile întunericului se desfăşoară acum în mod special împotriva poporului consacrat al lui Dumnezeu şi a tuturor celor asociaţi cu el. N-a fost niciodată un timp când poporul lui Dumnezeu în ansamblu să aibă ocazii atât de largi sau succes atât de mare cum a avut creştinătatea în secolul trecut. Sub atacurile lui Satan care au fost în progres în ultimii cincizeci, şaizeci sau şaptezeci de ani, mulţi au căzut în necredinţă, în Critica Radicală, păgânism, diferitele aspecte ale acestora fiind reprezentate ca o mare ciumă. Vedem că este o largă necredinţă ca o ciumă în ţară. Adepţii ei sunt induşi în eroare de Adversar — foarte probabil fără vreo astfel de intenţie din partea lor. Foarte probabil în viitor, când vor vedea Adevărul, mulţi dintre aceştia vor recunoaşte eroarea lor; dar deocamdată este o mare secetă în creştinătate. Frecventarea bisericii scade. Mulţi predicatori predică lucruri de care ei înşişi se îndoiesc. Ei au căzut din har, din favoare divină, au căzut de la o apreciere a Cuvântului lui Dumnezeu. R 5255 W. T. 15 iunie 1913 (pag. 179-181) locuinţa tainică” a sfinţilor săi Locul ascuns este locuinţa tainică a Celui Preaînalt”, la umbra Celui Atotputernic” (Ps. 91:1-9). Această locuinţă tainică a Celui Preaînalt, Preaiubit, este locul comuniunii şi părtăşiei intime cu Dumnezeu, prin privilegiul binecuvântat al rugăciunii şi prin credinţa în Cuvântul Său preţios şi grija Sa providenţială promisă. Când totul în jurul nostru cedează, El este a noastră speranţă, a noastră siguranţă.” O, ce preţios este acest loc ascuns! Ce odihnă şi împrospătare găsim în mijlocul zguduirii care agită chiar acum lumea întreagă şi în special naţiunile creştinătăţii — odihnă de mândria şi de nechibzuinţa oamenilor în efortul lor nereuşit de a reajusta ordinea socială actuală nesatisfăcătoare; şi odihnă de cearta limbilor în încercarea lor la fel de deşartă de a dezvolta principiile clare ale adevărului şi dreptăţii din confuzia actuală a tradiţiilor umane (Ps. 31:20). Aici găsim noi odihnă, pace, lumină şi bucurie, pe care lumea nu le poate da, nici lua. Puţini sunt într-adevăr aceia care pot înţelege motivele noastre în faptul că astfel ne retragem din lume şi din diferitele organizaţii ale bisericii creştine nominale, ca să umblăm numai cu Dumnezeu; şi multe sunt ocările pe care aceştia trebuie să le îndure pentru numele Lui. Dar nu te teme: încuie uşa îcredinţeiş după tine” şi nu da atenţie ocărilor; fă-te că nu le auzi şi Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi (Isa. 8:13); şi Pe lângă toate acestea, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale Celui Rău” (Efes. 6:16). Şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa voastră.” 1 Ioan 5:4.
