R5499 W. T. 15 iulie 1914 (pag. 214-215)

Dacă aceşti copii favorizaţi ai Împăratului ceresc ar putea să ţină minte întotdeauna faptul că orice încercare şi probă, orice persecuţie şi dificultate, permise să vină asupra acelora care au făcut Legământ de Sacrificiu cu Domnul, sunt intenţionate să-i dezvolte, să le încerce şi să le probeze iubirea, să demonstreze dacă aceste caractere ale lor sunt sau nu fixate, înrădăcinate şi întemeiate în dreptate, ar ((891)) pune toate experienţele lor dureroase şi ispitele întro nouă lumină şi ar fi un mare ajutor pentru ei în ducerea cu succes a luptei bune a credinţei. Căci, dacă prin aceste încercări şi strâmtorări Domnul încearcă iubirea şi devotarea noastră faţă de El, atunci oricum ar fi ele, mari sau mici, trebuie să le folosim cu sârguinţă ca ocazii de a-I demonstra Dumnezeului nostru plinătatea iubirii noastre pentru El şi cauza Lui, şi ca mijloace prin care ne putem ridica zi de zi la înălţimi mai mari de realizare spirituală, fiind schimbaţi în asemănarea Învăţătorului nostru.

Astfel văzută şi întâmpinată, fiecare încercare şi fiecare suferinţă se va dovedi o binecuvântare, un mesager ceresc, ducându-ne pe aripile credinţei „Mai aproape, Doamne, mai aproape către Tine”. Deci, preaiubiţilor, „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări ispite, probe, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare îndurare răbdătoare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic”. În care „vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp, prin felurite încercări , probe, verificări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, să fie găsită spre laudă, slavă şi cinste la descoperirea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie nespusă şi plină de slavă, primind ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre!”Iac. 1:2-4; 1 Pet.1:6-8.

Cu adevărat, „întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, în timp ce privim nu la cele ce se văd; pentru că cele ce se văd , lucrurile ordinii prezente sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd gloriile care vor veni sunt veşnice”. 2 Cor. 4:17, 18.