Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept.

Dumnezeu sa le trimita printre ei si lucratori; iar ei sa aiba grija ca lucrarea lor sa fie potrivita cu rugaciunea lor.

Domnul se ingrijeste ca noi sa fim statornici. Statornicia e de mare insemnatate inaintea Dom-nului. Ea cere rabdare si grija. Ea e in legatura cu dezvoltarea roadelor spiritului. Dar rabdarea trebuie sa fie statornica. lubirea de asemenea. Statornicia nu e un produs al voinfei, a acelei voinje pe care a recunoscut-o Dumnezeu la Tnceput. Dumnezeu vrea sa ne intareasca stator-nicia prin incercari diferite. El doreste sa fim tari in credinja si statornici. De aceea trebuie sa veghem mereu la intarirea statorniciei noastre, pina cind Domnul va socoti ca am cistigat-o si o va rasplati facindu-ne partasi la tmparajie.

Cauza raspunsului intirziat la rugaciunile noastre

Dumnezeu nu ramine dator cu vreub raspuns la rugaciunile noastre. (Mat. 7:7; loan 16:23,24) Dar El asteapta de la noi o incredere deplina in El, o inima recunoscatoare si plina de respect pentru El, muljumindu-l cind vedem ca ne-a implinit cererile.
Mai intii sa cercetam cuvintul Lui ca sa stim ce putem sa-I cerem. Un crestin consacrat nu-I va cere ceva ce nu s-ar potrivi cu voinja lui Dumnezeu si cu interesele sale spirituale. Sa ne gindim si la aceea ca in timp ce ne rugam cu credinja si statornicie, Dumnezeu pregateste pentru noi nu numai binecuvintarile cerute, ci si mijloacele prin care sa faca aceste binecuvintari cit mai bogate in roade. SJ aceasta cere de la noi indelunga rabdare. Sj mai cere sa fim cu adevarat ucenicii Lui. (loan 15:7,8) Atunci rugaciunea noastra ferbinte va avea mare putere.—lac. 5:16.
Rugaciunea in familie e foarte folositoare. In adunare, laolalta cu toji frajii este edificatoare si invioratoare. Aceasta ne-a aratat Domnul nostru Isus cind S-a adunat cu ucenicii Sai si S-a rugat pentru ei. (loan cap. 17; Mat. 18:20) Asa au facut apostolii si credinciosii Domnului si ne indeamna si pe noi sa facem la fel. (Fapte 11:21-26; 12:12; Ev. 10:25; Ps. 149:1) Sa nu ne rugam numai pentru noi, ci pentru toji sfinjii Domnului si pentru propa^irea lucrarii Domnului. (Efes. 6:18,19; Mat. 9:37,38) Sa ne rugam nu numai in adunari publice ci si in ,,odaite”—o necesitate principala in viata unui crestin consacrat si intotdeauna pentru un crestin singuratic.—Mat. 6:6; Is. 26:20.

Calea pe care umblam noi e o cararuie ingusta, o poteca laturalnica, pe care nu umbla lumea. De aceea uneori nici cei ce ne sint mai dragi nu pot intelege totdeauna grijile si nevoile noastre si nu pot sa ne dea vreo mina de ajutor in incercarile si luptele noastre. Stiind aceasta, sa ne apropiem cu incredere, oricind, de ,,scaunul harului”, de Marele Preot Isus Christos, ,,ca sa capatam indur- are, sa fim ajutaji la vreme de nevoie”. Caci numai El poate injelege neputinjele noastre, El care ,,in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat”.—Evr. 4:15,16.Uneori auzim cu mirare de la cite un pretins urmas al lui Isus, ca nu mai e necesar a ne ruga prin cuvinte rostite si prin ingenunchere, deoarece, zic ei, intreaga noastra via{a e o ruga-ciune. Desigur ne mira cind o astfel de parere vine chiar de la unii care se marturisesc ca sint cresrini! Este adevarat ca noi trebuie sa ne rugam netncetat, cum spune apostolul (1 Tes. 5:17), si sa fim mereu sub influenza spiritului rugaciunii, caci in felul acesta ne sfin{im inaintea Domnului ca viaja noastra sa fie o marturie vie a sfin(eniei si a iubirii lui Dumnezeu, si asa sa fim adevarate lumini in lume. Pe de alta parte, noi credem ca nici un crestin adevarat nu-si poate pastra inima curata si nu poate proslavi pe Dumnezeu intr-adevar, fara a se Jine aproape de El prin ruga-ciune cu grai viu si chiar prin ingenunchiere la rugaciune, uneori singuratici, ,,in ascuns”. (Mat.6:6) Cu toate ca viata Invatatorului si Mantuito-rului nostru iubit, Isus Christos, a fost o ruga- ciune continua de slavire a Tatalui, totu$ uneori cauta singuratatea si comunicarea directa cu Tatal si ,,in ascuns” sa-I spuna grijile si frammtarile adinci ale sufletului, mai amanunjit sau mai pe scurt. Nop£i intregi petrecea uneori astfel singur cu Tatal, pe munte sau in locuri pustii. (Mat. 14:23; Luca 5:16; 6:12; etc.) Tocmai insingurarea II aducea prin rugaciune mai aproape de Tatal. A§a este cu tofi cei ce urmeaza cu credinciosie pe Isus. De aceea, in timp ce ne luptam sa cucerim si asemanarea caracterului Sau, sa nu neglijam a ne ruga Tatalui si sa-I aducem laudele cuvenite pentru toate binefacerile, cintind in mintea si in inimile noastre slava Numelui Sau, ca Celui care este Mintuitorul nostru si nadejdea bucuriilor noastre.Cararea noastra solitara

347. El cunoaste slabiciunile noastre si stie ce putem si ce nu putem face, din cauza imperfecjiunii trupu- lui nostru pamintesc. (Ps. 103:8-14) De aceea indurarea Lui fata de cei ce au deplina incredere in El, este fara margini. Urechile Lui sint totdeauna deschise si la eel mai slab ,,oftat” al co-piilor Sai, chiar daca El vede de bine sa nu se grabeasca a raspunde la cererile lor, pentru cauze injelepte.—1 loan 3:21-23; Evr. 10:21-23; Rom. 8:26-28; Ps. 145:17-19; etc.

lacov drept pilda
In rugaciunea lui lacov, pe drumul intoarcerii lui din Padan-Aram de la unchiul sau Laban spre Canaan, cind avea sa-1 intimpine fratele sau vrajmas, Esau, avem o stralucita pilda de staruinfa si statornicie in rugaciune, care poate fi observata si in cuvintele (rugaciunile) Domnului nostru Isus. Ea e plina de incredere in Dum nezeu. lacob isi aduce aminte de fagaduinj;a facuta de Dumnezeu bunicului sau Avraam si innoita tatalui sau Issac, care dupa aceea i-a fost confirmata si lui.

lacov aminteste lui Dumnezeu ca i-a zis: ,,In- toarce-te in {ara ta si in locul tau de nastere, si voi ingriji ca sa-{i mearga bine!” Apoi, plin de recunostinja si de umilinja li zice: ,,Eu sint prea mic pentru toate indurarile si pentru toata credin- ciosia, pe care ai aratat-o faja de robul Tau; cad am trecut lordanul acesta numai cu toiagul meu, si iata ca acum fac doua tabere. Izbaveste-ma, Te rog, din mina fratelui meu, din mina lui Esau! Caci ma tem de el, ca sa nu vina si sa ma loveas- ca, pe mine, pe mame si pe copii. Si Tu ai zis: Eu voi ingriji ca sa-{i mearga bine”.—Gen. 32:9-12.