Cealaltă împrejurare în care Domnul nostru a folosit acest cuvânt, răbdare, sau îndurare răbdătoare, este menţionată în Luca 21:19. Tocmai le spunea urmaşilor Săi că trebuie să se aştepte la strâmtorări ca rezultat al faptului că sunt ucenicii Lui în timpul prezent, când păcatul abundă, când Satan este prinţul acestei lumi. Trebuie să se aştepte la împotrivire din diferite părţi; dar îi asigură că ei vor fi totuşi pe de-a-ntregul sub grija şi protecţia divină, chiar dacă va fi permis să-i atingă şi să-i afecteze persecuţiile. Apoi au urmat cuvintele: „Prin răbdarea voastră (îndurarea răbdătoare, statornicia voioasă) vă veţi câştiga sufletele voastre”. Luca 21:19.
Credinţa noastră şi încrederea noastră în Domnul şi în făgăduinţele Lui îndurătoare ar trebui să fie atât de puternice şi neclintite, încât să contracareze cu mult impunerile lumii, ale fraţilor falşi şi ale servitorilor orbiţi ai lui Satan. Atât de completă ar trebui să fie credinţa noastră în iubirea şi grija Tatălui, încât să recunoaştem şi să ne bucurăm în toate aceste persecuţii, ca mijloace ale providenţei Sale în dăltuirea, modelarea şi şlefuirea noastră ca pietre vii pentru gloriosul Templu pe care El îl construieşte, şi care, cât de curând de-acum, credem noi, va fi stabilit.
Văzând încercările noastre din acest punct de vedere, ne putem într-adevăr bucura şi ne putem stăpâni sufletele, vieţile, ca Noi Creaturi, chiar în mijlocul strâmtorărilor, cu îndurare voioasă. Da, ne putem da seama că sufletul, fiinţa adevărată căreia Dumnezeu i-a dat „făgăduinţele nespus de mari şi scumpe” ale viitorului nu poate fi vătămată de persecuţiile cărnii, sau de nimic din ceea ce ne-ar putea face omul, atâta timp cât suntem credincioşi Domnului, acceptând fiecare experienţă pe care El o îngăduie să vină peste noi ca un ajutor al providenţei Sale pentru binele nostru final şi pentru gloria Sa.
