W. T. 1 aprilie 1916 (pag. 101-102)

NECAZURILE NU SUNT DOVEZI ALE LIPSEI DE FAVOARE A DOMNULUI

Vedem că Iov n-a fost un mare păcătos. Dimpotrivă, avem toate motivele să credem că el a fost un adevărat profet al lui Dumnezeu, un adevărat serv al lui Dumnezeu. El a fost unul despre care Biblia ne spune că Dumnezeu l-a iubit în mod special. Acest lucru este arătat în Ezechiel 14:19, 20. „Dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta şi Mi-aş vărsa mânia împotriva ei prin sânge, ca să-i nimicesc oamenii şi vitele, şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domnul, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletele prin dreptatea lor.” Iar apostolul spune, „Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurare”. Iacov 5:11.

Este adevărat că necazul lui Iov n-ar fi putut veni peste el dacă nu l-ar fi permis Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi dorit că el să aibă linişte, nimeni nu i-ar fi putut face necazuri. Dar El a permis ca încercarea să vină să-i ((253)) probeze servul, întocmai cum permite să vină necazul peste Biserica Sa şi cum a permis să vină peste Fiul Său preaiubit. El a permis ca oamenii să facă tot felul de rele împotriva Fiului Său — să-L ocărască, să-L scuipe, să-L lovească, să-L bată cu nuiele şi în final să-L răstignească. Domnul n-a dat întotdeauna linişte în aceste cazuri, ci adesea tulburare.

Învăţătura din text, pentru aceia care s-au încredinţat grijii lui Dumnezeu, este că nimeni nu le poate face tulburări fără permisiune divină. Domnul ne spune că în această Vârstă Evanghelică El va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele copiilor Săi, şi că El nu va permite ca noi să fim ispitiţi peste cât putem suporta (1 Cor. 10:13). În cazul Domnului nostru, Iehova a binevoit ca El să fie zdrobit, să permită suferinţa şi moartea să vină peste El (Is. 53:10). Dumnezeu a binevoit să adopte acest plan pentru recuperarea lumii, fiindcă ilustrează cel mai bine Dreptatea, Înţelepciunea, Iubirea şi Puterea Sa. De asemenea, acest plan a avut ca rezultat mare putere şi glorie pentru Domnul nostru Isus.

În privinţa celor din poporul Domnului, ar putea fi anumite chestiuni legate de schimbările dispensaţionale care s-ar realiza cel mai bine prin încercări severe care vin asupra lor. Apoi, în plus, Dumnezeu vrea ca anumite încercări să vină peste poporul Său pentru că El vrea ca ei să se încreadă în El şi acolo unde nu-L pot discerne. El doreşte ca ei să aibă credinţă neclintită în El. Copiii lui Dumnezeu, deci, pot lua aceste cuvinte ale textului nostru într-un mod foarte diferit de cel sugerat iniţial lui Iov de către Elihu. Noi putem spune cu adevărat, „Dacă Dumnezeu dă pace, cine poate s-o tulbure?” Noi recunoaştem că există o anumită pace şi linişte a inimii de care se pot bucura toţi sfinţii Domnului. Noi ne dăm seama de aceasta chiar şi atunci când El permite necazuri severe.

Apostolul Pavel în Epistola sa către Evrei spune, „Noi care am crezut intrăm în odihnă”. Intrăm în odihnă prin intrarea într-o atitudine în care putem crede, în care putem exercita şi exercităm încredere totală în Dumnezeu. Uneori dificultăţile din afară sunt folositoare în învingerea unui spirit greşit. Poporul Domnului nu este descurajat de lucrurile care altora le-ar zdrobi complet vitalitatea şi curajul. Acestea zdrobesc spiritul greşit din ei; dar mâna iubirii este cea care administrează loviturile, şi Domnul ştie cât de multe şi cât de severe sunt necesare.