LECŢIA DE LA CRINI
„Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp.” Matei 6:28.
W. T. 15 martie 1916 (pag. 94)
Frica şi neliniştea sunt printre cei mai serioşi vrăjmaşi ai familiei noastre umane. Ele uzează materia cenuşie a creierului; ele produc epuizare nervoasă şi sunt foarte dăunătoare sănătăţii. Pentru aceia care vor căuta să umble în cărarea divină pe care Dumnezeu a marcat-o pentru Biserica Evanghelică, frica şi neliniştea sunt piedici speciale. Mântuitorul a avut acest gând în minte când le-a vorbit astfel ucenicilor. El voia ca urmaşii Lui să nu se neliniştească, ci să aibă odihnă în inimă. Dar El nu voia ca ei să fie nepăsători. Există o grijă care este cu totul cuvenită, da, necesară din partea noastră, dar nu acea îngrijorare extremă — acea incapacitate de a te bucura de binecuvântările prezente din cauza gândurilor, temerilor în privinţa zilei de mâine. Când apostolul a spus, „Nu vă îngrijoraţi de nimic” (Filipeni 4:6), el nu se referea la o grijă cuvenită şi la un simţ al responsabilităţii, ci la o nelinişte care ar răpi odihna şi pacea sufletului, şi care ar indica o lipsă de credinţă în Domnul şi în grija Sa faţă de poporul Său. Cuvântul redat aici „îngrijoraţi” vine de la un cuvânt grecesc ce înseamnă neliniştiţi peste măsură.
Dându-le ucenicilor Săi o lecţie convingătoare despre încrederea în Dumnezeu, Învăţătorul a folosit ilustraţia crinilor de pe câmp. Crinii sunt foarte obişnuiţi în Palestina — o floare mai degrabă mică, mulţi dintre ei fiind roşii. Ei persistă, trăiesc, cresc, în ciuda faptului că pentru cultivarea lor nu se ia nici o măsură specială, şi că ei sunt călcaţi în picioare de către cei care trec pe câmp. Cu toate acestea ei se dezvoltă, se maturizează şi înfloresc, şi au un organism extrem de fin, care la examinarea microscopică să vede că este foarte frumos. Isus a spus că nici chiar Solomon în toată slava lui n-a fost îmbrăcat ca unul dintre aceştia. În construcţia unei flori există o perfecţiune minunată. Nici chiar cea mai frumoasă îmbrăcăminte nu poate fi măcar apropiată de structura delicată a florii create de o Mână Atotputernică.
Lecţia pare a fi că deşi florile sunt în mediu nefavorabil, incapabile de a face ceva pentru ele sau de a se nelinişti, totuşi providenţa divină a aranjat pentru ele astfel încât le merge bine şi devin foarte frumoase. Aceşti crini nu s-au uitat în sus şi n-au dorit să poată deveni copaci mari. Nici n-au dorit să se poată căţăra mai sus în lume şi mai aproape de soare, asemenea viţei de vie. Dimpotrivă, ei au fost mulţumiţi cu soarta aleasă pentru ei de Creatorul Infinit. Matei 6:30.
LECŢIA ÎNCREDERII ESTE IMPERATIVĂ
Şi astfel poporul Domnului trebuie să ia învăţătură de la crini. Şi ei trebuie să fie mulţumiţi cu aranjamentul Domnului pentru ei — după cum exprimă poetul —
„De când Dumnezeu mă conduce,
În orice soartă sunt ferice”.
În măsura în care ne apropiem de această stare, ea ne va aduce pace şi odihnă a minţii. Noi nu trebuie să ne îngrijorăm şi nici să fim leneşi, ci să fim harnici, „fierbinţi în spirit servind Domnului”, făcând cu putere tot ce mâinile noastre găsesc de făcut. Când facem acest lucru, noi trebuie să fim mulţumiţi şi încrezători că El va îndeplini toate lucrurile spre binele nostru. El doreşte ca noi să învăţăm această lecţie de încredere importantă.
Cei care neglijează învăţarea acestei lecţii vor fi nepregătiţi pentru marea lucrare pe care Dumnezeu o are în vedere pentru viitorul nostru sub Împărăţia lui Mesia. Suntem siguri că în acea Împărăţie Dumnezeu nu va primi pe nici unul care nu este plin de încredere. Toate florile înfloresc sub grija providenţială a lui Dumnezeu, şi tot poporul Său de asemenea trebuie să înflorească — să crească în cunoştinţă şi în frumuseţea spiritului, în frumuseţea caracterului. Şi aceasta nu se realizează prin unele lucruri mari pe care le fac, ci prin spiritul în care se confruntă cu lucrurile mici, cu experienţele zilnice ale vieţii. Poporul lui Dumnezeu trebuie să crească constant, dar discret.
Crinul va avea întotdeauna un loc umil; el nu va fi niciodată mare ca un copac. Tot aşa este şi cu noi aici în trup. Domnul pune pe fiecare în locul destinat fiecăruia. Noi vom învăţa mai bine lecţiile pentru viitor prin aceea că acum suntem plasaţi în condiţii umile, unde putem creşte, unde întreaga noastră loialitate faţă de voinţa Tatălui poate fi încercată complet, unde toate frumuseţile caracterului nostru pot fi dezvoltate cât mai deplin.
