Studiul 5 pag.293
Apostolul ne dă o sugestie în privinţa felului în care lumea trebuie să fie mustrată de Spiritul sfinţeniei din Biserica consacrată, zicând: „Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii … şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dezaprobaţi-le. … Dar toate lucrurile, când sunt dezvăluite în adevăratul lor fel de a fi, sunt date pe faţă [arătate ca fiind greşite] de lumină” (Efes. 5:8, 11, 13). Lumina adevărului lui Dumnezeu, care este expresia minţii sau a Spiritului Său, ((294)) strălucind printr-o viaţă sfinţită, este Spiritul sfânt, mustrând întunericul lumii, arătând celor care văd, ce este păcatul, în contrast cu dreptatea. Şi de la această iluminare îşi vor forma o convingere despre o judecată viitoare, când dreptatea va primi o răsplată, iar păcatul o pedeapsă. O viaţă evlavioasă este totdeauna o mustrare pentru cei neevlavioşi, chiar şi acolo unde nici un cuvânt de adevăr nu este posibil sau potrivit.
