R 5431 W. T. 1 aprilie 1914 (pag. 102-104)

Pacea în Domnul

Domnul nu binecuvântează pe poporul Său cu pace într-un sens exterior. Asociaţii speciali ai Învăţătorului, apostolii, au fost loviţi, şi tot aşa au fost toţi urmaşii Lui. Adversarul face tot ce-i stă în putere ca să le facă viaţa oricum numai paşnică şi fericită nu. Lucrul acesta este adevărat despre toţi cei care merg în urmele lui Isus. Noi avem lupte interioare şi lupte exterioare, mai degrabă decât pace exterioară şi pace interioară. Avem lupte cu propria noastră carne; şi face parte din victoria noastră să „luptăm o luptă bună”, o luptă biruitoare. Trebuie să depunem cele mai bune eforturi ale noastre în lupta împotriva lumii şi a Adversarului, împotriva tuturor lucrurilor pe care Satan vrea să le pună în mintea şi în inima noastră, şi noi trebuie să învingem aceste lucruri. Domnul binecuvântează pe poporul Său cu putere să depăşească aceste dificultăţi.

Noi nu trebuie să fim în pace cu carnea, ci întotdeauna în război cu ea. Totuşi există o pace în Domnul care se naşte din credinţa în El şi în făgăduinţele Sale. El ne-a promis har îndeajuns; El a promis că nu vom fi biruiţi când vom avea încercări şi dificultăţi care sunt prea mari pentru noi. Suntem asiguraţi că vom avea victorie dacă ne încredem în puterea Lui. Aceasta ne dă linişte şi pace în experienţele noastre.

((1011))

„Prin tot zgomotul luptelor
Aud muzica sunând!
Ea-şi află ecou în suflet;
Cum aş putea să nu cânt?”

Noi ne odihnim în făgăduinţele Domnului — ne odihnim în puterea şi în capacitatea Lui de aŞi împlini făgăduinţele; căci ştim că Cel care ne-a chemat este în stare să împlinească tot Cuvântul Său cel bun. Această pace sau odihnă este binecuvântarea specială a Spiritului sfânt. Numai în măsura în care primim Spiritul sfânt, mintea sfântă a lui Dumnezeu, dispoziţia sfântă, se poate împlini această pace în noi. Este o chestiune de simplu raport. Pe măsură ce creştem în harul şi în cunoştinţa Domnului, în cunoştinţa Adevărului, îl vom avea pe acesta ca să ne mângâie şi să ne întărească; şi astfel vom avea mai mult din pacea lui Dumnezeu în fiecare zi şi vom putea rămâne în iubirea Lui.

Pentru învăţătura şi mângâierea noastră a fost scris: „Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa voastră”. Această credinţă este zidită pe mărturia Cuvântului lui Dumnezeu — o temelie sigură. Numai prin credinţă tare şi neclintită va rămâne pacea lui Dumnezeu cu copiii Săi. Dumnezeu ne-a făcut fiii şi moştenitorii Săi, comoştenitori cu Domnul nostru. El „nu lipseşte de nici un bine” pe aceştia; „toate lucrurile lucrează împreună spre binele” lor; „El îi va duce pe mâini ca nu cumva să-şi lovească piciorul de vreo piatră”; „Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor”. Atunci să fim tari!